the scream

marea se deschidea deasupra mea ca un ochi căprui îmi scăpai printre degete și de fiecare dată curgerea cafelei mi te aducea în palmă negru, plin de taninuri cădeam în mine cădeam din mine și atât de adevărat era că îmi trebuia mai mult de un ibric și o vâslă ca să îmi găsesc drumul cunosc străfundurile îți strigam în cădere vârful rădăcinilor mele cunoaște afundul de asta ți-e frică ție, mie nu-mi este frică de el, eu am fost acolo tainic în palmă un paianjen îmi țesea întunecat drumuri înfipt în ace un bondar îngâna încet marseilleza