Jurnale

rămăsesem din nou goală timpul nu mai reușea să îmi acopere rănile ningea cu pietre, ningea cu globuri de sticlă pardoseala rece îmi scrâșnea înțepător sub trup, și nu reușeam să zăresc

LBLaura Boletti

0

1

marea se deschidea deasupra mea ca un ochi căprui îmi scăpai printre degete și de fiecare dată curgerea cafelei mi te aducea în palmă negru, plin de taninuri cădeam în mine cădeam din

LBLaura Boletti

0

0

În zadar încerci! Sunt prea uscată de sevă ca apa vie să mai urce vreodată să îmi inunde vinele vlăguite... Lumea pe care am clădit-o cândva s-a năruit toată, iar eu rătăcesc năucă pe străzi în

LBLaura Boletti

0

0

Oale vechi cu apă de ploaie. Vânturi. Pe vremuri, prin ganguri, sub pietre uitată, plângea odată iubirea. Ce vină-avem că ni se face frig ? Ce vină-avem că ne-au ferecat după uși

LBLaura Boletti

0

2

Printre claxoane și iluzii, printre autobuze și cântece uitate, umbrite de aceleași clădiri din piatră galbenă, străzile cresc în mine ca în ziua când te-am întâlnit. Te zăresc la capătul

LBLaura Boletti

0

2

Cad toamna cuvintele din noi ca frunze încă vii din ramuri înghețate. Cad peste noi cuvintele lipsite de vlagă, uscate de sens, cad peste noi fără oprire, plonjând resemnate-ntre ploi. Se

LBLaura Boletti

0

0

Plouă cu sânge mov din cerul odăii mele. Gânduri mocnite mi-au spart tâmpla și se împrăștie lichid pe podele. Prin geamuri bate vânt roșu, bate vânt rece cu zvon de glasuri nenăscute și

LBLaura Boletti

0

0

Oare îmi ghicești tristețea din spatele cuvântului? Când mă săruți, îmi simți tu sfârșeala asta neagră tremurându-mi în carne? Aș vrea să îmi înfing coastele în fața răutăcioasă a lunii, să

LBLaura Boletti

0

2