Piatra care plânge
Oasele vânturilor scrâșnesc: în vertexul lumii s-a produs o fractură. Bezna turtită pe cer e o enormă pată de smoală scuipată de aceiași vulcani clocotind de ură care ne investesc noapte de
LBLaura BolettiInfern
Privesc în tine ca într-o stâncă găunoasă și tot ce zăresc e depărtarea. Linia groasă a orizontului îți retează fruntea de la răsărit la apus. Jumătatea de sus este cerul. Sumbru, tot mai
LBLaura BolettiVa trebui să mai treacă un timp
Va trebui să mai treacă un timp până vom putea să uităm praful,ploaia,noroiul... Și din nou curcubee de smoală vor împânzi cerul, storcându-l de acuarelă, până când vom uita să pictăm, până când
LBLaura BolettiRosu matematic
E roșu în cuvânt și-i toamnă totuși... Þi-am căutat ieri chipul pe spatele stâncilor rămase de la facerea lumii și n-am găsit nimic. Þi-am ascultat glasul în nisipurile ce se aștern peste
LBLaura BolettiPulberi peste ani
Vlăstar speriat într-o lume a bălăriilor! Ce cauți tu aici? Luna pe mări pentru tine surâde. Alb,ca un ou. Către tine își rostogolește ea în zodii chipul mirat, o mască a deznădejdii
LBLaura BolettiSalt peste dig
Un Dumnezeu amnezic își aprinde noapte de noapte țigara în flăcările infernului. Doar astfel îmi explic rânjetul nefiresc aruncat de stele în zodii. Marea pe care navighez zi de zi Îi
LBLaura BolettiNoaptea luminau pietrele
Erai o coajă fără nume. Noaptea spărgeam pietre. Credeam că îți descopăr lumina. Oh,embrionule! Cine te-a uitat printre ierburile astea înalte? Cine ți-a așezat cărările lângă ale mele? Nu
LBLaura BolettiArctic
La radio aceeași voce veche dintotdeauna anunță ora exactă. Tic-tac!Tic-tac! Ceasul din perete își agită amenințător cele două limbi roșii. Roșii ca sângele cailor. Murgul cel tânăr,ah, cum
LBLaura BolettiSectiune franca in timp
Pasărea Phoenix și-a uitat cântecul. Și-a înăbușit trilurile sub propria cenușă și a uitat să renască. Plouă din cer,plouă negru cu funingine groasă și aripi de înger. Plouă necontenit,plouă
LBLaura BolettiCripta de fier
Aceștia sunt pilonii minții: negri,tăcuți, atârnând de bolta abruptă ca un semn de întrebare. Rugina mușcă din inimile lor ca un cal. E atât de întuneric aici! Mi-am rătăcit nordul. Cu un
LBLaura Boletti