Laura Aprodu

din ce în ce mai greu străbate astenicul vaiet de singurătate dar azi mi-am dus ulcelele-n talcioc și oasele, și colbul de pe toc tristețile și scriiturile și zîmbetele ca armurile sapa și

încă un pas nu-mi mai e dor îmi țin atomii de decor și nici în joacă nu-mi mai suduiesc osînda adorm pe vremuri vechi ca în odăi de ape nu plîng decît prea rar și-atunci aproape fără

tăcerea ne îmbăta ca o esență de ceai în verde semnîndu-și parfum în podeaua de scînduri tu cotrobăiai prin mine ca-ntr-un scrin din esențe de prun eu îți citeam în palmă

cele mai frumoase poeme se scriu în carnea celuilalt ca să-ți contamineze versurile cu sîngele lui căpșuniu păzit ca salățile ursului în drumul acela dinspre buric va trebui să se-ndoaie

nici măcar nu eram beți de-atîta țigări fără filtru cu timpul tușeam concepte aceleași pe care le scrisesem cu carioca verde pe ușa closetului waiting 4 the miracle 2 come hrăneam cu

lasă-mă să dorm o secundă pe ceea ce știu că nu îmi vei spune e prea dimineață pentru un pumn de prozac în strada rapsodiei de august băltește soarele-n coajă verzile prune e mult prea devreme să

bing-bang... bing-bang „Ia loc” n-am așteptat să-mi spui de două ori un fotoliu adînc ca o plăcere atît de departe „Ia loc în creierul meu” mi-am instalat un scaun ergonomic o lămpiță și

înnebunesc prin hornuri păsări bruște înecul verde blînd înclină cupa sorbim turcești cafelele din cești și-ți suflu-n nări parfum de narghilea ... mai dormi nițel, copila mea e

nu vreau să mai scriu poezie tu nu o citești n-o mai citești de mult de pe vremea cînd iubirea era eternă cînd te priveam fără să știu ce culoare-ți sînt ochii fără iris nu vreau să mai scriu

Miercuri. Tramvaiul 23. Oră aproape de vîrf. O țigancă la fo treizeci de ani, cu un plod agățat în cîrpe își lălăie textul clasic. Nu mișcă nici un buzunar. Cîțiva români sictiriți se foșgăie să

recele dedesubt spinării îi spune astăzi istoria dură nu e aripă cea prinsă de-omoplat ci solzii scuturați din armură o vestă anticuvînt pe care să n-o scoți să n-o scoți nici măcar cînd

dacă am pune titlu fiecărei zile și-n ziua de apoi un titlu oarecare pentru toate am prezenta la judecată în loc de suflet o poezie poate

suferim de o boală simbolică pesemne cum aș putea să nu-ți iubesc liniștea cînd dintr-un fel de molimă de semne secunda ta ca cercurile-n apă devine tot mai largă încerc să ies din osîndirea

te știu așa de-n adînc încît ți-aș recunoaște palmele de-ndată doar sărutînd amprenta suplă și zvîntată în afara noastră e numai carnea pădurii feroce rîsul bestiei ne-a ținut odată loc de

\"Se gîndi și cum acești doi rivali, veșnic încordați ca două strune, agili cadoi cîini de vînătoare, o urmăresc cu priviri lacome… De mult nu mai trăise Dasea atît de nesăbuit, de vesel, ca o

ala: iartă-mă, te-am făcut să aștepți, dar am avut un apel pe fir care mi-a refocusat atenția într-un punct fix, de am căzut într-o meditație specifică sevreilor hasidieni și m-am luminat brusc,

de drac ți-e șoldul drept de roaibă și-o zgaibă de privire moale el te voiește dincolo de coapse stropind lumină de pumnale ascultă înțeleaptă-ți rubiconda legenda cărnii de pe coaste te-ar

intru în dincolo de tine ca-ntr-o apă caleidoscopic destinele ne joacă mesteceni ard și-nnebuniți cocori de jad întind rotulele pe gard intru în dincolo de tine ca-ntr-un schit atît

însingurată crizantemă tomnind duios din diademă cerul curbat mirînd ipotenuze îmi piaptănă visările confuze eu tac și biată umblătoare strivesc sub gene-o anghinare de dincolo de geam

un\', doi, trei, un\', doi, trei cu accent pe primul dintre ei frunzele au acoperit bornele numărătoarele acestui drum nepornit s-a ascuns sub ceva ce ar putea fi chiar un gînd povestea

sssss, liniște! aproape vezi cum spusa zboară toarsă prin puf duios de păpădie ciulini amari îmi crapă limba în șapte zări iar la această sindrofie bunăoară dansează sub copită caii albi

sînt traficant de vise cu aromă de cimbru de jilțuri de fum încrustate-n cristal de oaze la marginea unui spațiu fierbinte de gablonțuri pictate-n extract de banal de resemnări ierbivore în ochii