locuiesc îndepartele

intru în dincolo de mine
ca-ntr-un dor

caleidoscopic destinele ne joacă

parcera ma uită, de 3 ori iarbă, între rune

mesteceni ard
și-nnebuniți cocori de jad
întind rotulele pe gard

zbor

intru în dincolo de mine
ca-ntr-un schit
printr-o perdea de lacrimi

MuLtumiri.

carmen, am încercat, ca de obicei, să nu dezamăgesc. frumusețea este că nici tu nu m-ai dezamăgit în comentariu. îți mulțumesc de trecere, de citire și, mai ales de cuvinte bune. reușești mereu să străbați pas cu pas versurile și să le dai o nouă nuanță.

Laura, nu este un comentariu, pentru ca sunt prea multe nuantele pe care ar fi trebuit sa le infasor ca sa desfasor sensurile poemului tau. Este o vibratie si o marturisire: mi-ai amintit de ceva ce uitasem de mult: \"spatiul de dincolo de tine/mine\", ca intr-o apa ca intr-un schit, de sensul curgerii si nevoia de muscate si mediatie,dar mai ales si mai ales, de mesteceni cu padurea lor infinit de alba absorbind roata destinelor...

la freud apa simbolizeazä femeia cu toate tainele ei...intersant la tine cä intri prin el si ajungi din nou la tine...frumos
si apoi schitul..nevoia de singurätate de primenire sufleteasä si curätenie trupeascä...intre aceste douä simboluri nu mai conteazä nimic piate cativa mesteceni albi cu frunze galbene galbene galbene
frumoasä cäutare de sine poezia asta...

chiar așa. adică eu un joc între mine și non-mine. între mine și celălalt. schitul nu simbolizează neapărat singurătate, dar primenire și curățenie, da. cu siguranță. de fapt, dorința de a nu mai exista acest veșnic hiatus între interior și exterior.

Huh! Ce joacă! Exact cu ceea ce este mai puternic ... și mai serios. Cu cuvântul. Stau și mă holbez, încă, la \"îndepartele\" și la \"în dincolo\"-ul tău și parcă mă-ncercă un fel de ciudă că nu le-am descoperit eu mai înainte. Hm! și asocierile surprinzătoare, de parcă privești în toate părțile deodată (ca acelea dintre \"van gogi\" și strugurii de plastic, dintre metroul de jos, strada de mai sus și cerul de și mai sus, ... din alte poezii pe care le-am cules într-o ordine pe care acum încerc să o învâț, căci sunt nou pe aici) și-mi spun că ar trebui să mai revin, dar la o oră mai diurnă.

drag călin, nume de prin poeme vechi, privesc pe unde pot, redau mai puțin decît văd și uneori trebuie să inventez cuvinte ca să ajung să creionez. căci, vorba parafrazată a filosofului, adevărul e dincoace de noi. :)