O seară în scrin

hm, scrii poezia dupa ureche si te grabesti. Exact ca un berbec tanar... Ai imagini foarte bune dar nu acorzi o atentie deosebita formei, cuvintelor. Rima o pui dupa cum iti suna, dar aici sunt mai multe lucruri de analizat. Nu vorbesc doar de poezia asta ci si de celelalte.
Esenta de ceai si băierele sunt forțate, puteai merge pe ceva mai metaforic, mai ales in al doilea caz. Incearca sa eviti gerunziile, imperfectul este mult mai poetic si mai aerisit. Ochiul meu poetic spune ca acuma scrii poezia la plezneala, mai mult ca un moft, mai buna atunci cand te coplesesc sentimentele. Nu am timp prea mult dar vreau sa vad cum mi-ar place mie textul...

tăcerea ne îmbăta cu o ceașcă de ceai
verde - emana parfum...
prin podeaua de scînduri
tu cotrobăiai prin mine
ca într-un scrin
esență de mălin

îți citeam în palmă
toate tainele lumii
fredonai legenda amurgului
dormeau felinele vremii
îmblînzite-n negînduri
rânduri și rânduri

Ideea concretă nu e rea, poate chiar e un poem mai bun, dar nu mai e al meu. Și poezia poate fi și un moft, nu numai o chestiune gravă pe viață și pe moarte. Îți mulțumesc de sugestii, dar rămîn la atitudinea mea de asin.