Poezie
poem cu naftalină
1 min lectură·
Mediu
îmi e dor de vremea cînd îmi citeai poeziile
în timp ce-ți trăgeai mînecile peste încheieturi
ca de-un fior
mi-e dor de locul acela public în care nu ne zăream
decît pe noi ca două păsări uriașe
înțepate în cer
mi-e dor de curbele mîinilor noastre
sub beteală aromind tămîioasă
din pahar cu picior
mi-e dor de mine însămi cea de-atunci
de nenumărarea cuvintelor noastre
de tine cel ce vei fi
0114.062
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Aprodu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Aprodu. “poem cu naftalină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-aprodu/poezie/176095/poem-cu-naftalinaComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVFrumos dor de mine/tine cel ce vei fi:
mi-e dor de locul acela public în care nu ne zăream
decît pe noi ca două păsări uriașe
înțepate în cer
mi-e dor de locul acela public în care nu ne zăream
decît pe noi ca două păsări uriașe
înțepate în cer
0
LArăzvane, prietene, nici nu ai idee ce aproape ai fost de adevărul descendenței numelui. cît privește urcarea mea călare pe undele intergalactice, sper să fie cu cel puțin tot atîta înțelepciune. mulțumesc de semne.
0
LAcarmen, tu rămîi același demn și apropiat mie cititor. cum ziceam, deși într-un spațiu public, păstrăm intimitatea. mulțam.
0
RHși mie îmi era dor de simplitatea unei astfel de poezii a cărei miză este singulară iar felul abordării
temei se reduce la utilizarea unui singur canal de transmitere a respectivului sentiment complex resimțit de autor, lipsindu-se de abstractizări și simbolizări inutile, unde numai finalul - ultimul vers - reduce reușita. (dar să-ți spun că îmi e dor de tine ar fi inutil, nu?)
temei se reduce la utilizarea unui singur canal de transmitere a respectivului sentiment complex resimțit de autor, lipsindu-se de abstractizări și simbolizări inutile, unde numai finalul - ultimul vers - reduce reușita. (dar să-ți spun că îmi e dor de tine ar fi inutil, nu?)
0
LAdrept să îți spun, dragă raul, nu știu cum altminteri aș fi putut lega dorul de ce va să vie. de asta am încheiat astfel. și, da, îmi era dor de simplitate.
0
LAdragă artemesia, regret nespus că ți se pare că poezia asta ține de o zeamă comună a site-ului ăstuia. în mod bizar, poezia asta, cel puțin la nivel micro, adică în ceea ce privește stilul meu, este o discontinuitate. de-aia mă și mir de așa idee. dar, cine știe de fapt cum rezonează fiecare... poate că ar fi fost mai bine să fii o idee mai explicită. te mai aștept.
0
LApacat, as fi preferat sa da... dar daca zici ca mai treci, macar cu atat sa ma aleg. :D
0
Aprodu Purice s-a ghemuit ca Domnul Moldovei, Stefan cel Sfânt,după ce și-a pierdut calul ,într-o bătălie, să poată să se urce pe alt cal.Aprodu Laura s-a ghemuit întru emoție , la 500 de ani distanță, ca să poată să se urce pe Internet aceste frumoase versuri ale sufletului Măriei Sale. Istoria se repetă în alte condiții și în alți parametri.Felicitări.Iartă-mi divagația..nevinovată.