Poezie
Dominus dei
1 min lectură·
Mediu
sssss, liniște! aproape vezi cum spusa zboară
toarsă prin puf duios de păpădie
ciulini amari îmi crapă limba în șapte zări
iar la această sindrofie
bunăoară
dansează sub copită caii albi odihna
spre prînz cînd blînda desfătare coboară peste ei
aproape a visare ne prind din urmă clipe
sub tăvălug de ceață prin toamna de idei
023836
0
E o poezie de liniște, chiar și atunci când intră caii, căci ei \"dansează\" \"albi\" \"odihna\" și senzație de liniște se păstrează. Și ce este Dumnezeu dacă nu (și) liniște.
Din aceeași sferă vin apoi și \"visare\", \"ceață\", \"toamnă de idei\", care îmi par a fi asocieri foarte potrivite și armonizate.
Dar știi ce? În aceeși idee de revelație a liniștii (mie asta îmi sugerează poezia ta) aș înlocui \"șșșș\"-ul din debut
cu \"ssss\". Sensul se păstreză (și oricum rămâne ș-ul din \"liniște\"), dar s-ar armoniza (din nou) cu \"s\"-urile din \"spusa\" (e superb ales căci \"s\"-ul e dublu aici, și mai ales că e la început), \"toarsă\", \"duios\" și chiar și \"puf\"-ul tot a liniște aduce. Și atunci muzicalitatea e perfect rotundă.
Sper să nu te superi, e doar o idee care îmi ssssare în ochi.
Și să nu uit: apreciez că la tine chiar și comentariile sunt făcute în stilul a ceea ce scrii, iar asta nu dovedește decât că scriitura ta e cea ce respiri.