Laura Aprodu

de fapt, mie îmi pare mai degrabă cinic decît trist. și autoironic. mi-au plăcut mai als versurile
Țeu mă plimb de mână cu o drogată,
dragostea vieții mele\"
mi se pare că au cea mai mare forță. și actualitate.

\"Călătorim în carele de psalmi, dormim prin corturi de profet trăgându-ne din vorbe de țigani.
Întinderea ne-o măsurăm în cioc de pupăză, pe drum cântăm pentru-a ne trece timpul, spălăm lumina lunii.
Ți-e drumul lung, visează deci șapte femei ca să-l poți duce
pân’ la capăt
În spinare. Le scutură în cale palmieri ca să le afli numele și pe aceea ce-l va naște pe fiul Galileei.
Patria noastră-i una a cuvintelor. Vorbește vorbește așa încât să-mi aflu calea în piatra unei pietre.
Patria noastră-i una a cuvintelor. Vorbește vorbește
așa încât să știm
Călătoria unde se încheie.\"

(Mahmoud Darwish - zis si Profetul, poet palestinian in exil. traducerea e facuta de subsemnata, deci, daca scirtiie, iertata fie-mi stingacia). mai ales ca versurile sint scrise original in araba, iar eu le-am preluat din engleza.
din pacate nun exista o prescurtare a gestului \"jos palaria\". de-aici si darul... :)

Iti multumesc, Nuta! :)

Mulțumesc, la mulți ani inspirați și ție!

sincronul e ceea ce ne face să credem că nu sîntem chiar singuri de tot :). mulțumesc de cuvinte!

Multumesc! și, precum titirezul, ne întoarcem mereu la cuvinte :)

cum a fost posibil ca fiecare să recapete o existență independentă,
să redevină concret, un ins cu ceas, cu umbrelă,
cu o minte separată, plină de enormități.


concret, independent, fiecare cu găurile lui negre. extrem de percutant :)

tot versul ... într-o zi tata a alungat-o pe mama din mine m-a impresionat și pe mine. dar, pentru că mie nu îmi place să fac o critică prea doctă cînd vine vorba de poezii, voi spune doar că în artă totul se rezumă la atingerea pe care o lasă în receptor actul artistic, iar versul ăsta a atins ceva în mine. în rest, nu ar fi rău să corectați "dechideau" cu deschideau.

Ottilia, m-ai facut sa zimbesc! Multumesc de cuvinte. La multi ani si tie!

Ottilia, traim din cioturi, nu? pentru intreg, alergam mai mult :)

asta e o poezie in sine:
te gândești vreodată că pe lumea asta o femeie îți poartă de grijă doamne unde oi fi ce-oi face ți-o fi frig foame

Deloc, reiese :)... Multumesc de trecere.

Diana, iti multumesc pentru fiecare cuvint frumos pe care mi-l spui. Cu cit ma apropii de ziua de miine, cu atit imi dau seama ce norocoasa sint, de fapt.

Ai dreptate, e important ca e Humanitas. Cit despre romane. ... Hehehe, mai vedem...

Teodor, iti multumesc pentru ginduri... Pentru mine e incredibil ca se intimpla. Mai ales ca renuntasem la idee. Nu in sensul de lehamite, ci pur si simplu... Cu atit mai mult, ceea ce se intimpla devine cu sens, pentru ca se intimpla de la sine.

despre mersul pe ape
se poate vorbi doar atunci
cînd te-mbeți
cu vorbe unduitoare
de poeți

Dragilor, vă mulțumesc! Debutul este o chestiune grea, până trece. Pe urmă e greu să rămâi în zonă. Dar, om trăi și om vedea, după cum spune, nu-i așa... legea lui "om". Cum spuneam, vă mulțumesc pentru că mi-ați găzduit textele și speranțele. De aici le-am recuperat la un moment dat când mi-a crăpat hardul. Ave!

Iti multumesc pentru stea. Nu cred ca sint eu cea care sa raspunda la "de ce taman acum o stea", dar iti multumesc oricum.

Pentru ca valsul este elegant si presupune doi oameni in armonie, ceea ce e doar in aparenta, pentru ca, in realitate...

trag chepengul spre o altă realitate
tastez iubiri duioase și indecente
ucid apusuri în ritm de trei
cărare spre lumi adiacente

Dragii mei, orice comentariu este binevenit. Rege Joe, dacă am folosi cuvintele doar în sensul lor primar, sigur că ar deveni totul mai clar, dar și mai plat. Și lucrurile plate de regulă nu au adâncime... Călin, dacă mă punea cineva să explic ce am vrut să spun cu secunda aceea perpetuă, ideală, zău că nu aș fi fost în stare să o fac mai bine decât tine. Incredibil cât de clar ai simțit exact ceea ce am încercat să obțin. Îți mulțumesc!