katya kelaro

*apoi, domnule să vedeți la anul ce friptură va face din noi mistrețul UE ca să-și apere puii numiți jermanea, anglea, freancea...cum ne-or jupui ca pe ultimul pui, subnutrit...le era foame...am intrat la timp ...în anul mistreților

*spleen-ul nu apartine numai lui bacovia... e o atitudine des intalnita in poezia simbolista...
*poemul are o marca personala, mie imi aminteste de lunga alee a liceului pedagogic din iasi, o alee cu castani si multe amintiri...iar iarna când treceam pe acolo mă apuca un dor infinit de moarte, de ducă, o spaimă de viitor...o angoasă, un dezgust față de orice mânecă a zilei de mâine ... refuzam masina, tramvaiul... as fi vrut copoul să se meargă spre plus infinit
*ma regăsesc in poemul asta... sunt poeme pentru diferite etape ale vietii...nu toti ne-am născut batrani... si tinerii au nostalgii...

*off... Arta îți fură și ultimele
21 de grame de suflet... asa e
*stii, dupa eminescu...cea mai buna gheisa a literaturii... ar urma eminescu rock en roll
*ideea in sine nu e rea... dar parca ne-am atinge de sarcofagul unui faraon... daca el e o curva ... eu am sa-i spal picioarele cu lacrimile mele...

*În brațele
Unor caracatițe
Care ne strâng la piept îndrăgostite/
o subtilă ironie la adresa posesivitatii sexului frumos dar plângăcios...
*e un colaj de clipuri...un mozaic poetic... poznaș
* unele cuvinte din finalul versurilor mi se par selectate numai pentru a rima
*hahahha... finalul e un film erotic

*sînt un adevărat șef de trib/m-ai întrebat cum suport absența ta
ți-am răspuns că o simt ca pe un intrus
ca pe o fantomă zornăind-și lanțurile/
se conturează profilul unui războinic,
*iubita e dușmanul dar și trofeul răboiului cu sine însuși... căci dragostea silește ego-ul să cedeze locul aproapelui...
*finalul
dacă ne-am fi sărutat în clipa aceea probabil că
zeci de păsări cu aripi albastre și-ar fi luat zborul
dintre buzele noastre

dar noi n-am știut să ne bucurăm de otrava plăcută a momentelor
noi așteptăm așa cum pensionarii din aziluri își numără
micile și nevinovatele plăceri ale vîrstei fără dinți/
ne indeamna să credem intr-o infrângere a poetului... regretul de a nu fi pretuit la timp farmecul micilor pași din care e alcătuită viata...
*ultima strofă ... aducând in prim plan vârsta senectutii... sporeste efectul dezastrului ...
*poezia strigă din toate incheieturile... celor incă tineri...carpe diem

*ah, imi place...l-am citit de câteva ori...
el va crește înauntru
ea va crește în afară
de data asta Îi va naște om... fiecare trebuie să-și îndeplinească menirea...
*îmi place si cursivitatea frazelor...am nu știu de ce senzația că e vorba de părintii Maicii Domnului...la asta ma indeamna acea majuscula din final
*putine sunt icoanele care o reprezinta pe Sf.Ana cu Fecioara copil, una din ele, făcătoare de minuni se afla la Mtirea Bistrita
*semne mișcatoare tu îl vei păzi peste noapte
nici viitor nici prezent nu ne vom întreba... a fost intr-adevăr o taina greu de inteles pentru oamenii de atunci... crede si nu cerceta... câtă supunere la aleșii Domnului
*frumos, Ioana... gură de plai românesc
*la noi nu se poartă românismul...dacă eram americani terninam cu..Dumnezeu să binecuvinteze America...nouă ne e rușine... dar în seara asta chiar vreau să-ți spun... Dumnezeu să binecuvinteze România...așa cum a ajutat-o pe ea

*mai cataline, apoi dadu si doamna cu pricina bac/ul doctoratului...ma gandesc cu groaza... si pe altii/i asteapta furcile caudine ale sustierii tezei in care cu mai multa sau mai putina nonsalanta vor expune aberatii ... peroratii...si mi tzi/i batuuuu...ce titlu a avut teza doamnei?

*macar o data in viata am vizionat un film cu gluga peste ochii sufletului
* am invatat sa mor in ... pacientul englez, un balsam care mi/a uns multe rani... nici nu era nevoie de marele ecran,
* de fapt cinematograful e un simbol... si haina la fel... haina aia putea sa aiba un trup dar nu si suflet, bravo elis... aparentele inseala...
*sub simplitatea asta a poeziei...se ascunde pelinul experientelor cu actori grabiti prin viata noastra...
*un oscar pentru tine elis, in rol secundar... producatorii ti/au incredintat o grea partitura in filmul asta poetic

*dupa ce am spus sa scrii eseuri am descoperit ca le/ai abordat si scrii frumos...

*aproape fiecare rand al tau e un verset ce trebuie rumegat, judecat...simtit...
*o confesiune amara pe tema parasirii ...imi aninteste de opera vocea umana a lui francis poulenc...in noaptea de craciun ea..il implora pe el sa revina, a parasit/o nu pentru una mai tanara sau mai bogata ci pentru ca ...avea nevoie de o venus ...
*cand iubim dar nu suntem iubiti suntem sclavi, cand suntem iubiti dar nu iubim, suntem tirani...doar cand iubind suntem iubiti restabilim echilibrul...
*pacat ca a trecut neobservat...
*ar trebui sa incerci sa scrii eseuri...e doar o umila sugestie,te gandesti

*dana, poemul tău e atât de frumos...imi pare rau ca strigatul meu de a i se asorta o brosa de stele e fara ecou...imi place cum e scris, lunecarea pensulei printre cuvinte, alegerea tonurilor de albastru, considerat de pictori ca fiind o culoare rece, nu îngheată aburul iubirii dintre cei doi...iubitori de poezie...veniti sa cititi...

*imi place stilul sonetului..intr-adevăr ultimul vers are o culoare și un miros poetic aparte...efectul e redutabil prin expresivitate...

*stoluri de termite/tristetea vaporoasă/...eu as vedea roiuri de termite mai aproape de imaginea poetica...poate te mai gandesti
*finalul...tavanul greu și-n care nu încap
decât piticii grași cu fruntea joasă
sau înțelepți cu scaunul la cap... e shakeasperian

*ah, mircea..ce text ai scris...mai mircea...iarta/l ca e hanuka pentru unii, craciunul pentru altii...si sunt si oameni care alearga inaintea noastra suportand palme ca sa ne salveze..eu sunt un exemplu viu, crede/ma...as putea spune ca e aproape de personale opul tau aici...scoate ce nu e esential...esti un mare artist, fii generos... mediteaza ...nu toti pot face asta, dar tu, da...

*o plăcută trecere in revista a vietii eul-ui liric....cred ca lista din final se va mai lungi cu timpul
*mai vin

*într-un recif de corali
în care zilele s-au zgâriat...interesanta imaginea zilelor zgâriate de reciful de corali
*să împărțim lumea în care plutește iubirea
într-o sferă liberă de timp...un paradox...a impărti lumea iubirii intr-o sferă liberă de timp...in genere sfera e simbolul iubirii, e singura formă geometrica ce nu are muchii, colturi...asperitati...cand imparti ceva deja ai cel putin 2 bucati...

*deosebita ultima strofa, simt ca e poate loc de mai bine, revino asupra textului...citeste-l ca si cum l-ai vedea pentru prima oara, ca și cum nu ți-ar aparține

*mirosul lor de vipere îndoliate...interesant...vipere indoliate
*strada cu 7 seri
aici nu e lumină degeaba
fiecare geam se poartă cu mănuși
picură rar din gene
lacrimi decojite
de alb.
finalul mi se pare deosebit, filigran
desi aparent coniacul nu ar avea ce cauta aici el sugereaza penitenta placerii lumesti platita intr-o zi de post...coniacul simbolizând extazul, betia jocului erotic

*strai de sperietoare...cat adevar poetic si uman
*e o poezie religioasa frumos scrisă, imi place spiritul ei și religiozitatea celui ce a compus-o
*simt ca i-ai lecturat pe traian dortz, arghezi, ioan hozevitul dar citeste cand vei avea timp pe radu gyr

*păianjen îndrăgostit
de scheletul unei frunze lipite de geam
care s-a uscat până la a-mi semăna
mie, izvoditorului de plase-imi aminteste de cartarescu
*luna secretă o limfă argintie...frumos, original

imi plac poemele tale, au o tesatura densa, un siimfonism poetic