stolen time
în sala 43 coboară-ncet crăciunul, muncitorii de pe schelă gletuiesc holul primele vocalize ale zilei, undeva la etaj, aceeași talpă izbită-n podea a profesorului marcând tactul în stânga, un cor
KKkatya kelaroalobe
într-un tablou, o armată predă cheile cetății unei alte armate într-un bazar, doi bătrâni scot cutii mari cu fluturi clasoare cu timbre în fapt unii sunt fetuși, alții prunci, alții ar fi putut să
KKkatya kelarolargo
Generație-mpușcată-n aripi smulgem microfonul reporterului la știri țipând isteric după adevăr nu ne-am confecționat o carieră din x, y sau z n-am pus botu’ la șmenuri. asta e. n-am putut. Am
KKkatya kelaropoem
avea cea mai frumoasă nemurire pe care am văzut-o vreodată la un muritor. își purta singurătatea la braț, ca pe o mare doamnă, singura cu care accepta să-și împartă kimonourile copilăriei, o
KKkatya kelaroOmul e o Indie, o adevarată perlă a Coroanei
Locuiesc în țara ușilor închise (În fiecare casă vei găsi un meșter_al_porților_închise, le construiesc precum lutierii vioara, din lemn dar nu se deschid niciodată.) Aceste rânduri nu sunt
KKkatya kelaromanifestul osiric (1)
I. Manifestul osiric Arta osirică își dorește ca publicul să deosebească sunetul produs de un om de acela produs de o mașină...cultivă o acuitate fină și mai ales un proces de devenire,
KKkatya kelaroand nothing else matters…
Plouă metallic în geamul mașinii, nu mai am vârstă nici pe tine nu știu dacă te-am avut vreodată, cine din cine se naște nu mai contează rimelul întărit pe gene e pământ te trage să-i răscolești
KKkatya kelarocolindul cămășii albastre
pe întinderea translucidă ne clătinam doi pinguini imperiali spre vasul aburind al unui alchimist cu capul țuguiat o casă de gheață albastră, o sanie fără hamuri soldați legând mâinile lui
KKkatya kelarofir umed
Întind cuvintele spre tine ca niște mâini, stalagmite căutând firul netors al unui sărut. Când îmi apari ca o boltă, le distribui într-o pădure defrișată de fenomenul tungusk degetele
KKkatya kelarocenușa (3)
Cu toate acestea, în casă mirosea a cozonaci. Crăciunul venea și peste vii și peste morți, peste drepți și peste nedrepți cu aceeași blândețe. În hrubele lor de ciment înghețat, oamenii își aduseseră
KKkatya kelarosunt un cactus cu țepi din coarne de melc
mă odihnesc pe propriu-mi umăr ca un vultur regal, dominând înălțimile, aș cerne apa prin sită, poate că e nevoie să pleci puțin departe, să te privești prin lentilă ca pe un plop ca pe o
KKkatya kelaroantinomii către tinomius
eu sunt spinul care-mi intră-n ochi eu sunt și ochiul la început te priveam dinlăuntru eram fixați de o aceeași coloană vertebrală apoi te-am privit din fereastră apoi de la poartă apoi am devenit
KKkatya kelarocălugărițele
plouă și li huan zâmbește apa adunată în butoaiele mari de lemn croncăne a moarte îndemnând-o să viseze zăpada plouă și tiu lin privește spre munți cu resemnare drumul meu a fost mereu plin de
KKkatya kelaroochiul tău a fost pictat primul
ochiul meu era ascuns după o fereastră auzeam meșterii cioplind inima ta cum respiră mă coagulasem în gând ca o buclă de aer miniaturiștii au lăsat pagina mea albă și-atunci am simțit cum ai început
KKkatya kelaroSeara cu ochi de scoică
au fost momente când viața mea a fost o albie secată mai respiram ici colo într-un ochi de apă. el a așteptat lângă mine să vină ploaia. carnea mea desfăcută n-a dat-o corbilor mi-a despletit
KKkatya kelaroinaplicabil
când eram mici, ne făceam nevăzuți sub fire de iarbă părinții ne căutau cu disperare neînțelegând de ce sunt atâția greieri îți zăream doar ochii pierduți într-o pădure de săbii degetul-arcuș
KKkatya kelaro