Poezie

Seara cu ochi de scoică

2 min lectură·8 iunie 2009

Mediu

au fost momente când viața mea a fost o albie secată

mai respiram ici colo într-un ochi de apă. el a așteptat

lângă mine să vină ploaia. carnea mea desfăcută n-a dat-o corbilor

mi-a despletit încheietura morții pân-am scuipat merele otrăvite.

a fost bufon a fost și împărat. m-a urmat prin toate azilele

reînvățându-mă să merg./ de fapt, povestea e mult mai simplă

începuse cu mult înainte ca eu să apar, de parcă un regizor

mă distribuia numai în roluri episodice, de femeie rea

care trebuie să plece precum o mireasă pentru a nu se întâlni cu o alta

viața a devenit un pocal cu apă izvorând în deșert

și-ncet, mi-au secat punțile, sângele, ochiul.

inima căpătase-o spuzitură în colțul gurii și avea vinețiu în glas

purtam cearcăne la întâlnirea cu mine

doar lângă tine, păream un cufăr cu jucării vechi pe care-l deschizi

fără să-ți pese de colb./ cactușii s-au grupat într-o divizie de kamikazde

îngropați în nisip, santinele nevăzute ne urmăresc din submarine vegetale

cândva, un mare soldat de plumb a tăiat copacii și i-a-mbrăcat în haine

încât infanteriile lui păreau nenumărate.

războaiele au trecut pe o altă tablă de șah,

valurile de pământ s-au preschimbat în fum, în grăunțe de ceară

undeva peste ani peste alte mări și țări spun poveștile bunicii

oasele lor s-au topit până au devenit sticlă

bărbații își poartă luptele urlând precum gorilele-n focul amiezii

femeile strâng învinșii căutând să le vindece rănile

coloana mea e un rug de cioburi sparte, o funie

înnodată foarte aproape de cer

001.941

katya kelaro. “Seara cu ochi de scoică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/katya-kelaro/poezie/13890901/seara-cu-ochi-de-scoica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.