Poezie
Rugăciune
1 min lectură·
Mediu
Rugăciune
De prin delirul mistic, doar blidul cu mâncare
mi-aduce iar aminte, că-s umbră de țărână,
și foame, frig, și sete, și gândul ce mă doare,
sunt strai de sperietoare, pe hârca mea bătrână –
pe jumătate – spirit, pământ – pe jumătate,
monedă răzvrătită, trecând din mână-n mână,
îmi duc cochilia-n spate, și urma mi se zbate
cum sângele îmi bate în inima păgână –
ce minunata-i calea ce duce spre Emaus,
atât că-i scris: te-oprește! Și-amar de și respiri!
Ce bine-ar fi, iubito, să ne oprim în haos,
Să fim nuntași la nunta la care suntem miri –
Pământ curat la suflet! Atât, în urma noastră,
Să presărăm în urmă, de ne-ar fi dat, ce Bun
Ai fi, Domn al iubirii, ce dai nimic să pască,
Și înmultești durerea, la fiece nebun!
011.897
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jianu Liviu-Florian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Jianu Liviu-Florian. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/222314/rugaciuneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
*e o poezie religioasa frumos scrisă, imi place spiritul ei și religiozitatea celui ce a compus-o
*simt ca i-ai lecturat pe traian dortz, arghezi, ioan hozevitul dar citeste cand vei avea timp pe radu gyr