katya kelaro

Războiul
poezie [ ]

de katya kelaro [queen margot]

2006-12-24 | |


a început într-o iarnă când am intrat în
biserica Sfântul Nicolae din Copou.
Veneam să văd bradul surâzând
și cadoul promis de Crăciun.
Undeva, în pridvor, stătea el,
frumos ca un tânăr voievod și foarte palid,
era incredibil de frumos,
doar eu îl priveam și nu puteam îngăima
nici un cuvânt,
cu mâinile pe piept,
era cavalerul de profundis.

L-am întâlnit în ultima lui zi pe pământ,
adormit prematur de securitate
(asta am aflat mai târziu
dintr-o carte).

Iubitul meu își număra clipele invers,
nu am stat prea mult
și nu aveam curaj să mă apropii,
am sărutat o icoană și am plecat cu alta
în gând.

Într-o zi, mama mi-a dat
Călătorul profund
-Ți-amintești tânărul ăla frumos
din biserica Sfântul Nicolae?
(cum să-l uit!)
-Era poet.

Așa am aflat că avea un nume
și tată
și mamă
și soră.

Am strâns volumul de versuri la piept
era biletul lui secret
venit de dincolo pentru mine.
Filă cu filă,
m-a învățat să iubesc magnoliile
așezate la căpătâiul altui mort
atât de viu în suflet.
Am sărutat ochii închiși,
ai lui și ai cărții
și l-am chemat
în Noaptea de Sânziene.
Aveam 17 ani și iubeam
icoana unei stele ce murise.
*
Scripetele cu vieți a scârțâit
când l-a izbit de adâncuri.


lui Alexandru Mălin Tacu

Mă bucură redeschiderea Cenaclului de la Deko, e salutabia cooptarea in echipa de critici a unor nume precum Octavian Soviany și Mihai Gălățanu, e o certiduine eleganța cu care Felix Nicolau va arbitra partida de box literar dintre Șerban Axinte și Dan Coman...iar protagonistilor le urez succes.

Rasfoind si arhiva fotografică, am regasit in prim plan ori in fundal chipurile unor prieteni de condei.

arhimede si/a desenat cercurile cu batul pe nisip, Iisus a scrijelit semnul crestinismului -pestele- tot pe nisip,ce altceva e omenirea daca nu un fir de nisip si iata un discurs poetic dintr/o singura trasatura de penel, fara gres, semn al maturitatii.

superba imaginea in care poetul, asemeni batanului matematician isi traieste propria revelatie. daca ar fi sa pun in scena acest tablou, l/as reprezenta astfel: luna ca un reflector cosmic focalizand lumina pe cercurile iubirii aflate intr/o dispunere perfecta, absoluta, undeva in tavan carul mare ce isi gaseste corespondenta intre cercuri...

o simbioza de sacru si profan realizata cu minim de mijloace in expresie. imaginea iubitei si ea proiectata pe nisip ca o fresca de rhodos...universul are dispunerea unui imens amfiteatru unde eul liric isi declama monologul interior ca in teatrul antic asupra geometriei iubirii.
e o redefinire a fiintei-alizeu

*studiu regizoral pentru pozitia arhimede: exista o infinitate de variante, examinand in genere vasele si statuetele grecesti, poate fi pozitia scribului sau a magului cititor in stele. daca sunt oameni care citesc in pietre, arhimede citea viitorul in cercurile sale, iar cu batul -daca o sa privim atent- o sa vedem ca le ridica prin aer incet ca pe niste baloane de sapun iar ele se desprindeau de geometria plana devenind sfere plutind pe o muzica a ,,sferelor\'\' de care vorbea platon

pentru legiunea de soldati romani ce aveau sa sfasie cercurile si cerurile rasturnand constelatiile si devorand iubirea as apela la o montare a la andrei serban in oedip: as proiecta pe fundalul scenei un fragment din fresca de voronet cu scara iadului,insitand pe ideea intersectarii planului sacru cu cel profan, creand astfel posibilitatea ca povestea cercurilor sa fie interpretata ca un fel de simbol al cautarii si desavarasirii prin iubire din orice timp, intrand in mit.

/în căutarea frumuseții, găsind indicii ici și colo
de parcă primele picosecunde ale acestui univers
au fost petrecute cu mărunțitul întregului în fărâme
să am mai târziu din ce reconstitui adevărul
mereu recunoscătoare că durerea ce mă îndoaie
este doar un fragment dintr-o rană mai mare
contrariată la gândul că momentele mele de bucurie
sunt detalii ale unei fericiri omniprezente
și nu percep ansamblul din motive prozaice /

dincolo de broderiile cu rol figurativ ale strofelor anterioare, iata un final profund analitic, barbatesc as putea spune prin aroma intepatoare, de mosk, a epitetului din expresia,,motive prozaice\'\'a carui ironie subtila schimba brusc tonalitatea intregului poem.

il percep ca pe un demers extrem de cerebral, un scherzo la masa cuvintelor.

katya kelaro

cu respectul cuvenit, nu mi se pare a fi un text ce merita o asa evidentiere.

*fraza /Cu fostul iubit hotărâseră să nu se mai vadă niciodată./ are un dezacord intre subiect si predicat, intrucat subiectul e subinteles (ea, deci singular)iar predicatul din fraza e la plural... oricum, nu/mi prea suna romaneste; limba noastra are o mare calitate in ceea ce priveste gramatica: e foarte muzicala.

*nu am sesizat care e faza cu cainele. e un copil iar cei doi au divortat? tu esti fostul iubit? tu esti cainele? care regula ramane intacta? copil si caine pornesc de la aceeasi litera. bun, mai departe. de fapt, te referi la regula de custodie a unei fiinte vii?

livada de piersici, fata din livada...pictural text dar cu greseli si destul de banal, nici macar comparatia din contextul /În mâinile ei parcă erau niște bibelouri sferice de catifea nu impresioneaza/- nu mi se pare nici stralucita nici originala. ba mai mult, imi aminteste de globurile de duzina imbracate in catifea cu care isi impodobesc unele familii bradul, si care se umplu de praf si agata toate scamele in timp.

hai sa nu ne imbatam cu apa rece ci sa fim extrem de exigenti cu textele noastre. felicitari pentru recomandare insa mi se pare mediocru, fara ca neaparat imaginea poetului sa fie afectata in vreun fel dar eu asa simt. poate vor veni altii care iti vor ridica in slavi textul, insa te rog, priveste o clipa lucid ca si cum nu tu ai scris poemul ci altcineva iar tu esti un lector strain. cum ai citi fragmentul>
/Cu fostul iubit hotărâseră să nu se mai vadă niciodată. Dar niciodată. Doar câinele stătea ba la unul, ba la celălalt. /
bun, hotarasera sa nu se mai vada niciodata. apasat niciodata. atunci cum era dus cainele de la unul la celalat? printr/un prieten comun? sau te referi la reluarea afectivitatii intre cei doi.
sincer, sunt putin dezamagita pentru ca dumneata esti oarecum un nume si nivelul la care scrii trebuie sa constituie-dupa parerea mea- un model.

kelaro

imi place poemul dar nu stiu cum, parca/i lipseste ceva... carmen, lasa/l cateva zile asa, apoi reciteste/l cu glas tare. as scoate semafoarele alea care/s mereu pe verde, e si comun si n/au ce cauta acolo.
foarte sugestiva aceasta dominanta a menajului in doi, mai sterge si tu praful, de pe carti, de pe sentimente, reprosul inseamna un semn de speranta, crede/ma. cand nu mai e de facut nimic, el ar folosi interogativul..de ce stergi praful ? ma deranjeaza teribil. poti sa pleci.


dar nu/i asa? plecam cu dorinta de a fi gasiti ori revelati...
meditand, katya

in primul rand, nu inteleg de ce acest text nu a primit stea rosie pentru a fi citit de cat mai multi membri ai siteului si poate chiar membri influenti, ce ar putea dona bani in numele vietii pentru un artist a carui recunoastere in propria tara vine destul de tarziu. sunt revoltata de faptul ca anca parghel a stralucit pe scene in afara ca abia apoi sa pice valul de pe fata romanilor si sa spuna...aaa, uite o valoare. dorul de casa, neimplinirea, frustrarile, singuratatea, dizlocarea din matricea casei toate si/au spus cuvantul in trupul acestei femei. e groaznic sa lupti cu boala, mai ales atunci cand simti ca te aproprii de telul tau artistic, in fond ea si/a dorit recunoasterea si aici, dar nu stiu cum se face ca tot strainii i/au intins o mana de ajutor ...sa spun romania trezeste/te e retoric, sa/mi smulg maneca de la camasa ar fi patetic, pur si simplu e tragic: ea merge cu motoarele turate la maxim, si pe baza de kerosen. destinul ei are ceva de cometa, insa nu pot sa nu admir sinceritatea erxploziva a marturisilor sale din ultima vreme, autenticitatea interpretarii hitului Brasil si faptul ca are doi fii care i/au mostenit talentul.
sincer, nu cred in mierea de pe buzele editorilor pentru ca acest text trebuia sa primeasca stea rosie. contine doua numere de cont unde se pot face donatii. daca ar fi recomandat, aceste numere ar putea fi accesate de cei cu bani si se poate schimba ceva in bine. e un articol bun ce contine un caz umanitar fara a implora mila. pentru ca artistii mari sunt verticali. lumanarea lor se topeste in liniste...doar auzim ca s/au dus cu modestia cu care au defilat in viata, nu si pe scena. acest articol luati/l ca pe o lansare de carte si dati/i onorul cuvenit. ca sa nu cred ca romanii sunt o natie de scelerati sociali. vorbim frumos despre arta dar despre artisti, lua/i/ar dracu\'. noi sa traim.
anca parghel e o bomba cu efect intarziat ... hai sa incercam sa fim mai putin nesimtiti la durerea aproapelui. multumesc.

nu mi se pare satirica ci discriminatorie.

cu tot respectul pentru talentul si efortul tau, Ela,mi se pare a fi un poem care sufera la capitolul constructie dar care ar putea castiga enorm daca ai reveni asupra lui.

exemplu:

/noaptea fără liniște e un fel de nechezat surd /
din moment ce accentul pica pe partea a doua..e un fel de nechezat ...e clar ca e o noapte fara liniste deci constructie redundanta...nechezat surd? hm, mai gandeste-te

/ o așteptare fără orizont senzația că mergi împotriva vântului iar el cu superba lui furie te ia cu totul te biciuie /
mi s-ar parea mai poetica o constructie de genul

așteptare fără orizont senzația că mergi împotriva vântului iar el cu o superbă furie să te ia cu totul să te biciuie

/și caii urlă ca trăzniți dar aștepți francesca rupi aștepți rupi iar din tine mănunchiuri de coamă hrănești herghelia caii simt mirosul acid al pierderii și nu poți să nu le admiri eleganța răbdarea/

și caii urlă ca trăzniți...eu stiu ca de obicei trasnirea e asociata unei stari de paralizie, unei incremeniri... mi se pare oricum stangace formularea

imi place in schimb fragmentul
/rupi aștepți rupi iar din tine mănunchiuri de coamă hrănești herghelia/
e puternic si real

/mirosul acid al pierderii/ il asociez urinei, caută altceva...nu acid...

/nu poți să nu le admiri eleganța răbdarea/
intr-o inclestare pe viata si pe moarte cum e in textul tau sincer nu e momentul sa admiri eleganta...pusa langa mirosul acid al pierderii...

finalul insa e frumos, salveaza poemul

as scoate alb din fragmentul
/cum se închid ochii înainte de naștere cum se taie nechezatul dureros când nici vântul nu aduce după el un cer alb limpede /

felicitari pentru volum, pentru efortul colosal de a lupta cu viata...am citit biografia din profil si am priceput intr/un tarziu si imaginea.
daca titlul ar fi fost lansare de carte, ar fi atras mai curand privirile celorlalti. sincer, sunt impresionata... cred ca am primit o lectie de viata.

frumoasa aceasta fandare de aripa.
meditez asupra dedicatiei> pentru prietenul, sculptorul si omul Mircea Lacatus.
chiar profit de ocazie sa intreb /desigur retoric/ unde e? sau mai bine spus cat va mai dura detentia sa in inchisoarea poetilor? din proprie experienta spun ca aceasta perioada a reducerii la tacere in pagina de autor e traumatizanta dpv creativ, e inhibanta si frustranta, scoate din plamani ultima bula de oxigen... e drept si noi suntem navalnici dar impulsivitatea e o latura a artistului autentic, asa precum si revelatia...se produce brusc...

poemul e un far sau o candela...luati/l cum vreti numai dati drumul pasarilor sa zboare si poetilor sa scrie, iertati paharul varsat la manie pe masa... menirea editorilor e de a modera in numele ideii nu de a surghiuni dupa criterii mai mult sau mai obiective...

mircea, nu/ti mai ramane decat sa te urci pe turla...

***mi/e dor si de niste oameni/pasare cum ar fi...livia stefan, ioan peia, mircea lacatush... daca/i intalniti, scuturati din aripa ...poate mai sunt si altii dar nu/i cunosc...

titlul poate sa dea numele unui volum.
poemul desi intimist are note grave de mosk. te scalzi in paradoxuri si oximoroane insa efectul nu e de ironie ci de basoreliefare a strigatului dinlauntru...

repetitiile sporesc muzicalitatea versurilor

p.s.: as evita ,,agonie\'\' in context as cauta altceva

sincer, as pastra titlul, e aurifer. as face chiar un ciclu de poeme cu acest nume iar textul de fata ar fi primul din serie.

imi aminteste de hindemith, citez:
,,Descoperirea, în secolul trecut, a celei mai mari forțe,
precum și a celor mai ascunse fețe ale sunetelor a deplasat
spre depărtări nebănuite limitele domeniului sonor, utilizabil
în componistică. Au devenit cunoscute nenumărate acorduri
noi, iar linia melodică a căpătat o flexibilitate necunoscută
până atunci. Era ca si când soarele ar fi răsărit deasupra
unei Terra incognita, sclipitoare și strălucitoare, asupra
căreia muzicienii se năpusteau acuma în chip de exploratori.
Orbiti de multitudinea de material încă nefolosit, amețiți de
noutatea nemaiauzită a sonorităților, fiecare a înhățat pe
necugetate tot ceea ce a socotit a-i fi de folos.\'\'

bravo, Alice!
asta da veste de la tine!
desi femeilor le e interzis sa miroasa o alta femeie, zambesc si spun ca pentru sine... femei, admirati/o, barbati, dati/va la o parte... pe trecerea de pietoni e o pantera cu vene roz, cu ciorapi de matase in cutia cu amintiri, priviti/o cu atentie... Alice devine Olea intr/o metamorfoza kafkiana iar jurnalul dintre cele doua e jurnalul unei feminitati speciale, moderne, fara complexe, a unei femei care e capabila sa faca un raliu din viata chiar trecand pe rosu. ce e pana la urma rosu? nu cumva buchetul de garoafe pe care il asterne timpul peste pamantul zilei de azi.
apropiati/va!
motorul e incins. oglinda retrovizoare e de fapt obiectivul aparatului de fotografiat. ce cuprinde cartea? instantanee. de la cafeaua de dimineata la ultimul sarut.

Alice, cu alte cuvinte, vreau cartea!

astazi la ora doua am fost la galeriile grumazescu si nu era nicio lansare de carte. am vorbit chiar cu domnul grumazescu si nu stia nimic. daca a avut loc, probabil a fost in alta parte.
Aida, succes la cealalta lansare. Am venit la locul precizat de anunt... in rest, dezolata, katya

n/am ce zice. e sezonul ploilor de carte si pace. felicitari. in momentele astea mari sunt geloasa ca bucurestiul e departe, ca nu pot lua parte la lansare in mod direct. dar ce/ar fi sa faci o lansare si la iasi? dam alarma si facem mobilizare generala.

p.s. > cartile vor putea fi gasite in librariile din iasi?

aida, vii si la iasi? neaparat vin sa te cunosc.
succes si iti ursesc un caier plin de poeme care sa ti/l aduca in prag intr/o buna zi pe adam. poate ca poeta va ramane o singurateca pana la sfarsitul vietii, asta e intr/un fel destinul creatorului dar femeia e bine sa isi gaseasca limanul, liman din care sa impleteasca leagane.
imi place mult fotografia. romantismul privirii e fara varsta.

cu ochii mari, katya

/sunt unicolor
sunt tricou
sunt blugi
sunt ciocate prăfuite
sunt nebărbierit
sunt liber/

eu as decupa finalul si i/as da conturul unui poem de sine statator. e chiar un poem in sine. si imi place portretul barbatului zugravit acolo.
restul sunt arabescuri.

e frumos, e foarte frumos dar trebuie usor prelucrat finalul. citeste/l, reciteste/l, vezi ce simti cu adevarat si tocmai atunci si aceea scrie. ultimele tale poeme au o nota feminina in contrast cu forta masculina a prozei sau a altor poeme. e bine ca poti fi atat de divers si in acelasi timp credibil. fa/l sa fie foarte proaspat si sa/si pastreze prospetimea in timp. cand lucrezi la o varianta paralela, lasa si originalul, in felul asta poti face comparatii. acum si in timp. mai vin, cu drag, katya

/când îndepărtez cu lama spuma de ras
să răsară de sub ea obrazul tău
chipul ce mi-l închipui că-l port și de aceea lumea e altfel în jur
obrazul tău ce-mi doresc
să-l așez în căldura pernei în fiecare dimineața & așa
să-l îmbătrânesc să-l fac în timp să semene cu al meu
la fel cum mergând pe stradă vezi oameni peste care s-a aștermut
dragostea ca o ninsoare/

/mă plimb pe străzi ca prin cimitire proaspăt eliberat pe cauțiune /

interesanta combinatia titlului cu sonoritate franceza fata de termenii englezesti din text...

/Ar fi, cum spuneam, destul de trist să aflăm că Maiorescu a „devalizat“ contul Eminescu, confirmând o suspiciune cu multe antecedente. Unul a fost prezentat în numărul trecut al „Săptămânii Financiare“și se referă la meschinele deconturi ale lui Maiorescu. Ar mai fi faptul că marele mentor a câștigat bani frumoși din cele 11 ediții de „Poesii“, pe care le-a tipărit fără să-i ceară acordul lui Eminescu, imediat după ce acesta a fost internat la Spitalul Șuțu. Și tot Maiorescu l-a „sărit“ pe Matei Eminescu de la succesiunea drepturilor de autor, determinân-du-l pe acesta să deschidă proces.
Referitor la ipoteza „devalizării“, reputatul bibliofil Ion C. Rogojanu a dat următorul răspuns: „Nu pot acuza pe cineva dacă nu există dovada palpabilă. Cu atât mai mult cu cât e vorba de o mare personalitate. Altceva aș avea însă de reproșat lui Maiorescu: faptul că nu l-a cooptat și pe Matei în Comitetul Eminescu. Asa ar fi fost normal si corect, căci Matei Eminescu era fratele poetului“.

SAPTAMANA FINANCIARA, 4.04.2008/

ce spui dumneata, ma pune pe ganduri. citisem mai demult si alte cateva aspecte trecute cu vederea sau sub tacere de cei care au administrat fondul eminescu. e inutil sa spun ca nu intereseaza pe nimeni adevarul, ca faptuitorii odihnesc de ceva vreme in alte lumi dupa ce au beneficiat de munca acestui colos al rodhosului romanesc; a fost implicat (maiorescu) si in internarile lui eminescu. eminescu nu a fost nebun ci l-au scos de nebun. au fost interese de natura multipla la mijloc dar efectul a fost cumplit.
un monah de la neamt pastreaya in chilie o insemnare cu notatiile unui duhovnic de la manastire in care scrie: astazi l-am spovedit pe domnul mihai eminescu, nota data si cateva date legate de eveniment. pe mine m-a surprins faptul ca eminescu si-a pastrat acuratetea caligrafiei pana la capat. un om nebun scrie dezordonat, ilizibil, scrisul lui eminescu a ramas acelasi pana la sfarsit. sunt multe controverse legate de perioada aceea, de toate masinatiunile care au existat. maiorescu l-a sustinut pe eminescu dar a castigat enorm de pe urma lui.

bine ati venit pe agonia.
imi place claritatea discursului dumneavoastra poetic. o sa vin sa mai citesc. aveti o biografie impresionanta.succes
se simte maturitate in stapanirea condeiului.