să așteptăm, să îngrijim caii și mâine

“Așteptarea fără orizont” este ca un “mers împotriva vântului”, împotriva luminii, împotriva certitudinilor, și biciuie caii simțurilor care tasează iarba fărâmicioasă a neputințelor într-o cavalcadă a căderilor irecuperabile în hăul psihicului.
Țipătul morților artificiale pare un “nechezat dureros” al simulacrelor inconștiente, când ochii se închid “înainte de naștere” și se deschid complet în nefiind.
“Mirosul acid al pierderii” se propagă în unde circulare în corpurile alterate de ipohondrii și doar “eleganța răbdării” supraviețuiește nimicniciei și deșertăciunii.

interesant si ca stil si ca imgine dar mai ales ca si continut

mi-a placut lectura

ci stima

cu tot respectul pentru talentul si efortul tau, Ela,mi se pare a fi un poem care sufera la capitolul constructie dar care ar putea castiga enorm daca ai reveni asupra lui.

exemplu:

/noaptea fără liniște e un fel de nechezat surd /
din moment ce accentul pica pe partea a doua..e un fel de nechezat ...e clar ca e o noapte fara liniste deci constructie redundanta...nechezat surd? hm, mai gandeste-te

/ o așteptare fără orizont senzația că mergi împotriva vântului iar el cu superba lui furie te ia cu totul te biciuie /
mi s-ar parea mai poetica o constructie de genul

așteptare fără orizont senzația că mergi împotriva vântului iar el cu o superbă furie să te ia cu totul să te biciuie

/și caii urlă ca trăzniți dar aștepți francesca rupi aștepți rupi iar din tine mănunchiuri de coamă hrănești herghelia caii simt mirosul acid al pierderii și nu poți să nu le admiri eleganța răbdarea/

și caii urlă ca trăzniți...eu stiu ca de obicei trasnirea e asociata unei stari de paralizie, unei incremeniri... mi se pare oricum stangace formularea

imi place in schimb fragmentul
/rupi aștepți rupi iar din tine mănunchiuri de coamă hrănești herghelia/
e puternic si real

/mirosul acid al pierderii/ il asociez urinei, caută altceva...nu acid...

/nu poți să nu le admiri eleganța răbdarea/
intr-o inclestare pe viata si pe moarte cum e in textul tau sincer nu e momentul sa admiri eleganta...pusa langa mirosul acid al pierderii...

finalul insa e frumos, salveaza poemul

as scoate alb din fragmentul
/cum se închid ochii înainte de naștere cum se taie nechezatul dureros când nici vântul nu aduce după el un cer alb limpede /

Răzvan, un comentariu ca al tău e mai valoros uneori decât majoritatea rândurilor scrise ici, fiindcă amplifici ce este esențializat și faci vizibil, mulțumesc.

Cornel, mulțumesc, o lectură plăcută e un impact frumos, să vedem cum se păstrează mai departe, aici va avea grijă autoarea.

Katia, nu îmi place Deloc să îmi explic textele, cu atât mai puțin construcția lor, dar voi puncta ce ai punctat, nu am de ales: nechezat/zgomot surd e acolo da; mai ales că nu se precizează clar/net interioritatea neliniștii sau de unde vine zgomotul, contează că e nechezat și mai ales surd, discret, fără stridențe, nu e perceput din afară. nu e redundant dacă înțelegi mesajul. la pasajul cu furia, las așa \"poetica\", e pe sacadare, e pe ritm, așa l-am simțit, așa a venit de la sine, așa rămâne. da, ca trăzniți, cu stângăcie, dacă vrei, cu tot, ca trăzniți. când te trăznește ceva și urlii, dar în tine. acid - hai să fim serioși, nu e deloc vina autorului pt că cititorul asociază în mintea lui doar cu urină acidul. aici e mirosul înecăcios, sulfuros, sufocant al acidului, o chimie greu suportabilă da, mai ales că e a pierderii. apăi, cu eleganța cailor chiar nu mă poți contrazice, nici în viață, nici în moarte, iubesc tare caii, am făcut și echitație - ei și când mor, mor elegant. indiferent de încleștare. aici sensul oricum era altul, depinde pe ce linie ai citit poezia. nu scot alb, exact asta am vrut. cer alb. limpede. mulțam de efort, pare rău pt incongruență și dezacordaj cu tine aici, dar asta este, oricum nu se opresc scrierile aici, nici lecturile.

mulțam frumos,
Ela

cred ca ar castiga din adaugare de virgule pentru clarificare de data asta
sau daca vrei sa o imparti in mai multe randuri pe strofa
la inceput m-a deranjat de exemplu \"de sobolani\" ca superflu, a doua oara am inceput sa asez virgule in gand si poezia s-a reasezat clar si frumos, mi-a placut mult
bravo
Mona

Mulțumesc pentru cum o primești pe Francesca, mie mi-i tare dragă ici, lăuntru, de aceea creed că voi scie mereu stângaci despre ea/ei/pentru ea/cu ea etc.

Ela