Viori de agate

Războiul
poezie [ ]

de katya kelaro [queen margot]

2006-12-24 | |


a început într-o iarnă când am intrat în
biserica Sfântul Nicolae din Copou.
Veneam să văd bradul surâzând
și cadoul promis de Crăciun.
Undeva, în pridvor, stătea el,
frumos ca un tânăr voievod și foarte palid,
era incredibil de frumos,
doar eu îl priveam și nu puteam îngăima
nici un cuvânt,
cu mâinile pe piept,
era cavalerul de profundis.

L-am întâlnit în ultima lui zi pe pământ,
adormit prematur de securitate
(asta am aflat mai târziu
dintr-o carte).

Iubitul meu își număra clipele invers,
nu am stat prea mult
și nu aveam curaj să mă apropii,
am sărutat o icoană și am plecat cu alta
în gând.

Într-o zi, mama mi-a dat
Călătorul profund
-Ți-amintești tânărul ăla frumos
din biserica Sfântul Nicolae?
(cum să-l uit!)
-Era poet.

Așa am aflat că avea un nume
și tată
și mamă
și soră.

Am strâns volumul de versuri la piept
era biletul lui secret
venit de dincolo pentru mine.
Filă cu filă,
m-a învățat să iubesc magnoliile
așezate la căpătâiul altui mort
atât de viu în suflet.
Am sărutat ochii închiși,
ai lui și ai cărții
și l-am chemat
în Noaptea de Sânziene.
Aveam 17 ani și iubeam
icoana unei stele ce murise.
*
Scripetele cu vieți a scârțâit
când l-a izbit de adâncuri.


lui Alexandru Mălin Tacu