Trăiește-n mine, prietene,
o durere ca o pasăre strivită,
ca un inel albastru uitat pe marginea căzii,
ca o așteptare în gara cu oameni grăbiți
în care-mi puneai mâna pe umăr
și-mi arătai
Eram mulți. Așteptam să înceapă ceva,
cu urechea lipită de trotuar,
în piața aceea
unde jertfa era doar o singurătate,
cu mult mai mare.
Mâinile-mi deveniseră elastice,
prin rămășițele
Ai plecat, împrumutând din calvarul unor idealuri eșuate, marine, ascunse de orhideele bucăților de suflet, mici râsete copilărești. Þi se pare uneori că mă destram, ușoară, lăsând în urmă tot
Nu-i nimic iubito,
poți defila în neglije roșu
și bucle arămii.
Voi privi la fel de liniștit
meciul Milano-Parma
și-ți voi cere poate,
o alună sau două.
Nu-i nimic iubito,
îți pot jura
Spune-mi,
dac-ai ști că nu ești
singurul care-mi aduce lalele
și-mi spune povești,
mi-ai mai declara oare
răspicat și tare,
cu mâna pe inimă
că mă iubești?
Penița este sabie
doar atunci când sufletu-ți
umblă-n picioarele goale,
îl trimiți la școală cu ghiozdan de bumbac,
îl săruți pe frunte,
traversează cu grijă, strigi după el,
dacă-i este
Coatele-mi cuminți vor trebui învățate să izbească,
ademenită de vraja fiecărui miros urban
de carne-n mișcare
m-acopăr cu ele până peste cap,
am înăuntru o coajă invizibilă de rugină,
m-am
Cuprinde-mă regină
a nebuniei mele
si bratele-mi aruncă
pe dupa gâtu-ti frânt,
închisă în armura
de zale si de piele
să-ti apăr fiecare
bucată de cuvânt.
Prin inocenta fadă
nu-i
Trăiam undeva, într-o băncuță de lemn,
genunchii-mi oftau a depărtare lălâie,
a frunze ude, mă dezmierdai sinuos,
eram șarpe cu capul strivit, cu
pielea rece, molatecă, trăgeam
din tine cu gingiile,
Trăiam undeva, într-o pictură cu munți,
eram mică și roșie în bucata de toamnă
măruntă, nostimă, cu care-mi acopereai
minciunile de la capăt de rând, aflai
ceva despre mine în fiecare zi, te
interesa
Căderea-nspre sine mi-a fost delimitată,
de la colțul aripii până la
greutățile picioarelor, albastre, murdare de cer,
de la împrejmuirea neînchipuitelor povești
din copilărie până la
durerea
Rămăsese în urmă.
Citea în ape, reflecția palidă
a semnului de pe vapor:
\"Croazieră de lux,
numai pentru cupluri.\"
Pe plajă nu mai era nimeni.
Privea perechile fericite.
Încă se mai auzeau
Dulcica, ochelarista aceea cu sânii imenși,
l-a cucerit pe marele Ra printr-o simplă,
copilărească, aș spune eu, destăinuire.
Cu patosul specific vârstei i-a mărturisit
câ are de gând să
Benu Pleibeac și cu Giani,
doi țigani puși pe furat,
terminându-li-se banii
spre pădure-au apucat.
Fără-a sta deloc pe gânduri
s-au și pus pe împușcat:
prepelițe,rânduri, rânduri,
patru iepuri, un
Ningea cu fulgi mari,suspendați printre cuburi,
îți trăgeai gulerul, traversând strada, grăbită,
te priveam de departe, dintr-un tramvai cenușiu,
te cunoșteam de undeva,
prin tine curgea
Dormeam
Tăiată-n două
între cearșafuri
de tablă
Mâinile-mi cețoase căutau să-ți acopere
ochii umezi cu dantele-ngălbenite
din cufărul bunicilor
de tablă.
Rămâneam
Păpușa prăfuită a
De cele mai multe ori scriu despre felinare
dar
am momente când știu că se-așteaptă ceva
mai mult
de la mine vin
toate drumurile de hârtie creponată, cu bănci
verzi-vezi,
e lumină peste
Mici, punctele veneau
ca furnicile,
căutau să se-așeze
pe umerii-mi tăcuți,
pe sub piele intrau
cuminți,
prin venele albastre,
dintr-un tren întârziat
îți aruncam scrisori
veștejite cu
Pe-al vieții singuratec drum
sunt doar un călător grăbit,
împins de vise și de fum,
împovărat și-ncărunțit.
Din când în când mai zăbovesc
sub cerul nopții înstelat;
plângând încet,
Dimineața patul rămâne ca o coajă de ou,
ochii-mi bolnavi rânjesc melancolic,
ziua hulpavă primită cadou
își desface picioarele, pregătita haotic
de trecere.
Spre prânz îmi presar
IU