Iuliana Ungureanu

Am văzut dincolo de zilele urlând, însângerate, dincolo de copiii dintre nuferi, umflați și amorfi, dincolo de bărbații spânzurați de tâmple cu vina mucegăită crescându-le pe umeri. Am

Sunt o poetă clasică, draga mea amatoare (de Cărtărescu), rimele-mi se-aliniează cuminți precum soldățeii de plumb Unu-Doi Trei-Patru mă rog la sfânta foaie albă culcată frumos sub

Iubirea-ți tunet, căutări surzite, apuse, pierdute străduțe. \"Prinde-mă, vezi ce ușori suntem?\" Cuvintele înmoaie-le-n mine precum râsul, albastru susurând, iar eu devin

Dacă astăzi aș urma lung, întunecatul drum spre moarte, dacă astăzi aș gusta lacrimile-n cioburi sparte, dacă visele-mi topite s-ar amesteca cu sânge, prea iubita mea

Piesa de teatru intr-un singur act Personaje: -V. Havel: un scriitor in virsta, par grizonat. -A. Lukashenko: barbat inalt, aprox. 50 de ani, ochi mici si vicleni. -H. Kissinger:mai inalt

Trăiam undeva, într-o sacoșă cu fructe, ea se-ntrupa din cearceafurile galbene cu miros de liliac,vroia să plece, în fiecare zi,vroia să-mi înfigă penițe-ntre umeri, a trecut,vei muri singur, plin

Trăiam undeva, într-o aripă de vultur, gemetele-mi făceau dinții să vibreze ascunși in tăcerea voită,de alabastru, mi-erai tată, te priveam cu ochii larg deschiși ai copilăriei,mi se părea că n-ai

Trăiam undeva într-un colț de lumina, îmi sărutai genunchii ca pe icoane, naște-mă, te rugam, aprinde-mi aripile chiparosule,smulge-mă din carnea obosită a barbarilor,vezi,e lumină acolo, este, e

Cind vei simti ca-n jur sunt oameni ce nu te-nteleg si te vei pierde in pesteri pustii voi fi acolo sa-ti ascult chemarea. Cind ma vei striga obosit, voi veni. Cind vei vrea sa

Un mîner singur și auriu, o foaie cu stele pe cealaltă parte, o revistă cu pisici și portocaliu, o cutie cu fotografii și gladiole moarte, o lumânare pătrată mirosind a afine, un cap fără păr,

Îmi lipsesc aripile de înger tomnatec, le-am lăsat undeva, pe-un punct, la granița dintre roșu și alb. Mi-a rămas o aură, ruginită și neagră, un pahar pe-un colț de masă așteptind în tăcere

Smulge Doamne din mine rădăcina de poet umflată ca o gingie. Caută un deal cu vie și livezi, cu râuri și pești argintii, cu doine și veșnicie, caută un nuc bătrân cu suflet de bunic și crengi

Mor trandafirii, cuminti si nestiuti de nimeni, ascunsi in clipa lor de faima trecuta. I-au durut petalele, cazute una cite una pe pamintul rece si neprimitor. Nu le-a ascultat nimeni jalea