Orizont II

Trăiam undeva, într-o aripă de vultur,
gemetele-mi făceau dinții să vibreze
ascunși in tăcerea voită,de alabastru,
mi-erai tată, te priveam cu ochii larg
deschiși ai copilăriei,mi se părea
că n-ai să pleci niciodată,c-o să
rămânem pe peronul prăfuit,
cu miros de
napolitane.

Ia-mă de mână, cuprinde-mă, hai
să pășim în picioarele goale
pe șinele-ncălzite, vibrând,
să vezi că mâine plouă
și-o să miroasă a
desparțire
trotuarul.