Caleidoscop fotografic
Trăiește-n mine, prietene, o durere ca o pasăre strivită, ca un inel albastru uitat pe marginea căzii, ca o așteptare în gara cu oameni grăbiți în care-mi puneai mâna pe umăr și-mi arătai
IUIuliana UngureanuREM/REV
Eram mulți. Așteptam să înceapă ceva, cu urechea lipită de trotuar, în piața aceea unde jertfa era doar o singurătate, cu mult mai mare. Mâinile-mi deveniseră elastice, prin rămășițele
IUIuliana UngureanuCuburi de legătură
Noapte, decăzută. Urlă animalul pământului. Sufletul scâncește între grădini, peste aripi, lângă cenusă. Respirația sacadată zgârie perdelele. Casiopeea doare, sonoră.
IUIuliana UngureanuMecanica unor dispariții nenăscute
Ai plecat, împrumutând din calvarul unor idealuri eșuate, marine, ascunse de orhideele bucăților de suflet, mici râsete copilărești. Þi se pare uneori că mă destram, ușoară, lăsând în urmă tot
IUIuliana UngureanuPrelungiri
Nu-i nimic iubito, poți defila în neglije roșu și bucle arămii. Voi privi la fel de liniștit meciul Milano-Parma și-ți voi cere poate, o alună sau două. Nu-i nimic iubito, îți pot jura
IUIuliana UngureanuDedicată unui vechi amorez
Spune-mi, dac-ai ști că nu ești singurul care-mi aduce lalele și-mi spune povești, mi-ai mai declara oare răspicat și tare, cu mâna pe inimă că mă iubești?
IUIuliana UngureanuGeneza
De-ndată ce sfârși cu-Adam Domnul porni iar, sub ideea că totul se-mbunătățește și-astfel creă pe loc..femeia!
IUIuliana UngureanuUnei amatoare de \"finețuri\"
Ea are rochii și fustițe din cea mai fină pânză arabă dar cum deschide dânsa gura toți își șoptesc: S-a dat în stambă!
IUIuliana UngureanuLucru manual
Cum de un timp mă bate gândul să mă apuc de croșetat, am început cu-o epigramă c-acolo-i loc de...\"înțepat\".
IUIuliana UngureanuPenița este sabie doar atunci când
Penița este sabie doar atunci când sufletu-ți umblă-n picioarele goale, îl trimiți la școală cu ghiozdan de bumbac, îl săruți pe frunte, traversează cu grijă, strigi după el, dacă-i este
IUIuliana UngureanuAproape
Coatele-mi cuminți vor trebui învățate să izbească, ademenită de vraja fiecărui miros urban de carne-n mișcare m-acopăr cu ele până peste cap, am înăuntru o coajă invizibilă de rugină, m-am
IUIuliana UngureanuContesei mele
Cuprinde-mă regină a nebuniei mele si bratele-mi aruncă pe dupa gâtu-ti frânt, închisă în armura de zale si de piele să-ti apăr fiecare bucată de cuvânt. Prin inocenta fadă nu-i
IUIuliana UngureanuOrizont V
Trăiam undeva, într-o băncuță de lemn, genunchii-mi oftau a depărtare lălâie, a frunze ude, mă dezmierdai sinuos, eram șarpe cu capul strivit, cu pielea rece, molatecă, trăgeam din tine cu gingiile,
IUIuliana UngureanuOrizont IV
Trăiam undeva, într-o pictură cu munți, eram mică și roșie în bucata de toamnă măruntă, nostimă, cu care-mi acopereai minciunile de la capăt de rând, aflai ceva despre mine în fiecare zi, te interesa
IUIuliana UngureanuCa o întoarcere spre cochilie
Căderea-nspre sine mi-a fost delimitată, de la colțul aripii până la greutățile picioarelor, albastre, murdare de cer, de la împrejmuirea neînchipuitelor povești din copilărie până la durerea
IUIuliana UngureanuRămas în urmă
Rămăsese în urmă. Citea în ape, reflecția palidă a semnului de pe vapor: \"Croazieră de lux, numai pentru cupluri.\" Pe plajă nu mai era nimeni. Privea perechile fericite. Încă se mai auzeau
IUIuliana UngureanuParodie cvasi-virtuală pentru cel ce nu privește în urmă cu mânie
Dulcica, ochelarista aceea cu sânii imenși, l-a cucerit pe marele Ra printr-o simplă, copilărească, aș spune eu, destăinuire. Cu patosul specific vârstei i-a mărturisit câ are de gând să
IUIuliana UngureanuBarza și braconierii
Benu Pleibeac și cu Giani, doi țigani puși pe furat, terminându-li-se banii spre pădure-au apucat. Fără-a sta deloc pe gânduri s-au și pus pe împușcat: prepelițe,rânduri, rânduri, patru iepuri, un
IUIuliana UngureanuZbor geometric
Ningea cu fulgi mari,suspendați printre cuburi, îți trăgeai gulerul, traversând strada, grăbită, te priveam de departe, dintr-un tramvai cenușiu, te cunoșteam de undeva, prin tine curgea
IUIuliana UngureanuAutoportret cu singurătate și cactuși
Dormeam Tăiată-n două între cearșafuri de tablă Mâinile-mi cețoase căutau să-ți acopere ochii umezi cu dantele-ngălbenite din cufărul bunicilor de tablă. Rămâneam Păpușa prăfuită a
IUIuliana UngureanuDespre miei și ploaie, în ciuda metaforei
De cele mai multe ori scriu despre felinare dar am momente când știu că se-așteaptă ceva mai mult de la mine vin toate drumurile de hârtie creponată, cu bănci verzi-vezi, e lumină peste
IUIuliana UngureanuEpidermă lacustră cu eros
Mici, punctele veneau ca furnicile, căutau să se-așeze pe umerii-mi tăcuți, pe sub piele intrau cuminți, prin venele albastre, dintr-un tren întârziat îți aruncam scrisori veștejite cu
IUIuliana UngureanuDe-a mersu, simplu
Pe-al vieții singuratec drum sunt doar un călător grăbit, împins de vise și de fum, împovărat și-ncărunțit. Din când în când mai zăbovesc sub cerul nopții înstelat; plângând încet,
IUIuliana UngureanuSferturi de pleoape
Dimineața patul rămâne ca o coajă de ou, ochii-mi bolnavi rânjesc melancolic, ziua hulpavă primită cadou își desface picioarele, pregătita haotic de trecere. Spre prânz îmi presar
IUIuliana UngureanuCu privirea-n noptieră
Am văzut dincolo de zilele urlând, însângerate, dincolo de copiii dintre nuferi, umflați și amorfi, dincolo de bărbații spânzurați de tâmple cu vina mucegăită crescându-le pe umeri. Am
IUIuliana UngureanuUnei poete posmoderniste
Sunt o poetă clasică, draga mea amatoare (de Cărtărescu), rimele-mi se-aliniează cuminți precum soldățeii de plumb Unu-Doi Trei-Patru mă rog la sfânta foaie albă culcată frumos sub
IUIuliana UngureanuCântec albastru, cu dragoste
Iubirea-ți tunet, căutări surzite, apuse, pierdute străduțe. \"Prinde-mă, vezi ce ușori suntem?\" Cuvintele înmoaie-le-n mine precum râsul, albastru susurând, iar eu devin
IUIuliana UngureanuLacrimi pietrificate
Dacă astăzi aș urma lung, întunecatul drum spre moarte, dacă astăzi aș gusta lacrimile-n cioburi sparte, dacă visele-mi topite s-ar amesteca cu sânge, prea iubita mea
IUIuliana UngureanuDe veghe, cu pietre
Clipa aceasta de contopire banală o numesc înălțare la cer, prin zăbrelele lungi, închipuite, mi-adulmec șiragurile de pietre, le văd rugându-se pe covoare de aur murdar, îmi simt gura
IUIuliana UngureanuOrizont III
Trăiam undeva, într-o sacoșă cu fructe, ea se-ntrupa din cearceafurile galbene cu miros de liliac,vroia să plece, în fiecare zi,vroia să-mi înfigă penițe-ntre umeri, a trecut,vei muri singur, plin
IUIuliana UngureanuOrizont II
Trăiam undeva, într-o aripă de vultur, gemetele-mi făceau dinții să vibreze ascunși in tăcerea voită,de alabastru, mi-erai tată, te priveam cu ochii larg deschiși ai copilăriei,mi se părea că n-ai
IUIuliana UngureanuOrizont I
Trăiam undeva într-un colț de lumina, îmi sărutai genunchii ca pe icoane, naște-mă, te rugam, aprinde-mi aripile chiparosule,smulge-mă din carnea obosită a barbarilor,vezi,e lumină acolo, este, e
IUIuliana UngureanuDoar eu
Cind vei simti ca-n jur sunt oameni ce nu te-nteleg si te vei pierde in pesteri pustii voi fi acolo sa-ti ascult chemarea. Cind ma vei striga obosit, voi veni. Cind vei vrea sa
IUIuliana UngureanuPictură, cu om și insulă
Un mîner singur și auriu, o foaie cu stele pe cealaltă parte, o revistă cu pisici și portocaliu, o cutie cu fotografii și gladiole moarte, o lumânare pătrată mirosind a afine, un cap fără păr,
IUIuliana UngureanuAcuarela
Îmi lipsesc aripile de înger tomnatec, le-am lăsat undeva, pe-un punct, la granița dintre roșu și alb. Mi-a rămas o aură, ruginită și neagră, un pahar pe-un colț de masă așteptind în tăcere
IUIuliana UngureanuTestament
Smulge Doamne din mine rădăcina de poet umflată ca o gingie. Caută un deal cu vie și livezi, cu râuri și pești argintii, cu doine și veșnicie, caută un nuc bătrân cu suflet de bunic și crengi
IUIuliana UngureanuBalada trandafirilor
Mor trandafirii, cuminti si nestiuti de nimeni, ascunsi in clipa lor de faima trecuta. I-au durut petalele, cazute una cite una pe pamintul rece si neprimitor. Nu le-a ascultat nimeni jalea
IUIuliana Ungureanu