Poezie

REM/REV

Douăzeci și opt de foi avem fiecare

1 min lectură·11 martie 2005

Mediu

Eram mulți. Așteptam să înceapă ceva,

cu urechea lipită de trotuar,

în piața aceea

unde jertfa era doar o singurătate,

cu mult mai mare.

Mâinile-mi deveniseră elastice,

prin rămășițele globului de aer ce ne-nconjura,

împânzit cu gloanțe,

am adunat sub mine

din toate colțurile pieții,

cel puțin o mamă,

cel puțin un copil.

Dintre coaste-mi curgea un pârâu de sânge,

l-aș fi putut arăta tuturor

ca pe-un invitat întârziat la ospățul acela.

Râzând, m-a cărat pe umeri,

între noi rămăsese doar lipsa Lor

și tăcerea ca o foame.

Tu nu te miști niciodată-mi spuneam,

ești când umbra trotuarului,

când umbra umărului.

Acoperită de pânze,

gaura dintre coaste dormea, cărămizie,

portretele de familie deveneau oase aurii,

plângeam fiecare,

cu sonorul dat încet.

004.114

Iuliana Ungureanu. “REM/REV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iuliana-ungureanu/poezie/110204/rem-rev

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.