Iuliana Serban
Verificat@iuliana-serban
„Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa. (O. Paler)”
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și…
Te mai astept. Si eu si satul :)
Pe textul:
„Mi-a crescut un sat în palme" de Iuliana Serban
Pe textul:
„hai acasă" de Radu Herjeu
Da... putini stiu cum si putini vor sa-i strige pe ceilalti. Putini sunt si cei care se lasa strigati si intorc capul.
Pe textul:
„alo" de Sara Nagy
Pe textul:
„November blue" de Bianca Goean
A inflorit o primavara alba prin zi, si ma duc sa intampin trenurile. Cu ingerii in palme...
Pe textul:
„Ninsoare de îngeri" de Radu Herjeu
Apoi \"a gandi\" se infiltreaza in si determina si ce inseamna \"a trai\".
Si... o schimbare a ceea ce este acest spatiu, reprezinta un semn sau un motiv care poate retine un om. Sigur ca \"spatiul\", oricare ar fi el, nu se sinchiseste de nici unul dintre noi, dar...
Pe textul:
„nu știu" de Virgil Titarenco
Te mai astept.
Pe textul:
„muzeul de singurătăți" de Iuliana Serban
Uneori ma simt ca-ntr-o gara in care vin si pleaca oameni, ganduri, senzatii... si eu vin ca sa-mi iau portia de \"schimb de vieti\" pe ziua de azi.
Pe textul:
„nu știu" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Bat clopotele a mirare" de Iuliana Serban
Pe textul:
„De-ar fi să am din viață doar o clipă" de Adrian Munteanu
si-s toti deodata\". Ultimul vers ma duce cu gandul la un spatiu uman comun, la o \"prelungire\" in ceilalti. Un fel de \"eu sunt toti oamenii deodata\". Cel putin asa a ajuns la mine.
Pe textul:
„601" de Adina Batîr
Recomandatîntâi am plecat și apoi am venit, sau
altfel a fost.\"
Mi-au placut randurile de mai sus. Ca idee, ca stare.
Mi se par insa ca sunt multe sublinieri inutile, cuvinte in plus. De exemplu \"despre menirea aceasta\", care - cel putin asa cum o percep eu - se simte din \"despre venirea aceasta\". La fel \"de marele infinit, deci de moarte\".E ca o explicatie. Ca un fel de teama ca nu se intelege suficient.
Pe textul:
„A veni, a pleca" de Valentin Tascu
RecomandatN-as vrea sa spun un \"mi-a placut foarte mult\", care ar suna prea banal pentru ce am simtit... Frumoasa imaginea, multumesc pentru fluturii inzapeziti care-au ramas undeva, intr-un \"cotlon\" de viata, aducandu-mi lumea aproape, si oamenii...
Pe textul:
„Fluturi înzăpeziți" de Lory Cristea
Pe textul:
„Laudatio Domini" de Virgil Diaconu
Nu prea mi-a placut finalul aici (ultimele 2 versuri), mi se pare o formula desprinsa de rest, sparge coerenta, si pare oarecum banala (\"e doar o noapte/traieste-o!\").
Mai trec!
Pe textul:
„Desenează-mi chipul pe o frunză amară" de Maria Prochipiuc
Iti multumesc ca treci pe-aici, si ma bucur ca incerci sa te \"atingi\" de sensuri. Iar rolul cititorului din tine, asa cum il intelegi, este exact rolul pe care l-as cere, daca as putea, oricarui cititor.
Pe textul:
„Prin lumea aceasta" de Iuliana Serban
2 - asa o fi... or stii ei oamenii mari mai bine cum e cu joaca asta. O sa incerc sa-i caut si sa-i intreb. Sper doar ca in ceea ce-i face sa fie mari sa existe mai mult decat simpla parere despre ei insisi.
Pe textul:
„Ziua asta atât de obișnuită" de Iuliana Serban
Doar ca... mai tot ce ne leaga mai tare de viata se intampla, de obicei, intr-o zi \"obisnuita\", ca oricare alta, dintr-o viata si intr-o lume imbacsita de repetabil.
Pe textul:
„Ziua asta atât de obișnuită" de Iuliana Serban
Personala pt ca... nu s-a vrut a fi un exercitiu de literatura.
Pe textul:
„Ziua asta atât de obișnuită" de Iuliana Serban
