Iulia Elize

Un text foarte bun, de fapt, așa am cam (tot) citit pe pagina autorului. Mult spor la scris... și aceeași poftă scriitoricească de a îmbina bogăția de limbaj, cu un anumit stil de traiect foarte clar și neapărat liber al ideilor... Admir foarte mult bogăția de comori picturale și tehnici lingvistice... Sper să ajung și eu într-o zi să metrizez, mai bine, un anume efect, la care tot lucrez, după propriul stil... Apreciez mult poemul și munca, pentru că se muncește mult și asta se vede!

Mulțumesc foarte mult, să mai treci! :)

Cred că anumite exprimări au nevoie, de fapt, de multe steluțe...

Foarte frumos, discursiv, nu știam despre autor foarte mult și o să mai citesc, a la bonne ocasion, poezia merită înstelată foarte mult. Las și steluța mea!!! Ce mi se pare foarte bine, este că metrul scrierii se susține pe tot parcursul, în densitate!!! Apreciez foarte mult, tot! ...Și să mai citim, în general...

Apreciez sinceritatea totală a discursului, de fapt discursul poetic pare scris dintr-o singură tușă, pare că de la începutul poeziei și până la sfârșit, totul a fost scris foarte coerent și legat, cu amprenta pregnantă și evidentă a sincerității discursive. Pentru acest punct mare, dar și pentru ideile deosebite, las steaua mea. Probabil, distrugerea unei povești frumoase de dragoste, vine mai ales din exterior. Iar dramele, desigur, par subiective.

Mai trec cu tot dragul!!! :) Și îmi place, mai ales, strofa 3... expresiv, punctat!!! (celelalte, poate e mai ok, într-un balans mai ușurel, așa cum au fost gândite sau scrise, însă dau farmec și frumusețe ansamblului...)

Drum bun, cărților cu dăruire! Felicitările mele sincere pentru această carte și mult spor și la următoarele! Sunteți un autor extrem de prolific și de dăruit muncii!

Domnule Nicolae Tomescu,

Râvna este un atribut, așa e. Pe lângă, ”și” altele. Talentul de la natură, înzestrarea, apoi, da, munca, pentru că toți muncim. Abandonul în propria creație, amprenta, toate dau valoare. Fără muncă și râvnă, însă, autorul nu atinge cele 400 de pagini, blocul complet. Rezultatul talentului și al muncii este romanul, abundența valorii. Numeric, dacă vreți. Cuantificabil (în cărți scrise, în amploare muncii de ani).

Poezia este despre păstori, da. Dar ceea ce aș fi vrut să evindențiez eu este că și un țăran poate fi cu școală, așa cum ați spus și dvs., iar eu, referindu-mă la Emilian, din acest poem, cu destin ”de școală”, așa cum am văzut eu - Adică cu darul vorbelor, așa cum chiar e - Or, la sat nu sunt oameni care îndrăgesc literele? Nu a fost, de pildă, și Creangă?

Vă mulțumesc că ați revenit și vă mai aștept! Trăiască-ne învățătorii și lumea cultă de la sat! (primarul, docutorul, preotul, profesorul)

Vă mai aștept, cum spuneam!!!

Este ”scrib”, Emilian, în poem, probabil fiecare poezie trebuie să aibă originalitatea ei, ca să se individualizeze. În roman, Emilian nu este ”scrib”, după cum, poate, cunoașteți. Iar el, vorbind, aici, cu mama lui, ”scapă” anumite expresii tipice unui învățător sau unei om obișnuit cu litera.

Sper că v-a plăcut cartea, pentru că are râvnă! E sudoare multă! Numai bine!

Iulia ELIZE

Foarte frumos, am mai citit poemul, e christianic, deși nu se vede și zaharos, cumpătat în procente, poate, în general, cel mai frumos este să fi un creion onest, și fără prea mari pretenții, deși ți se cuvin. Cinste lumii și tuturor copacilor, care dau creionul!

Las semn de apreciere.

Mi-a plăcut felul cum ai punctat ficare imagine, amprenta lucrurilor minimaliste și sincere, felul cum au fost alese și însăilate în text, alegerile făcute, în textul de mai sus, chiar și dpdv secvențional. Chiar transpare. Pentru emoția resimțită, care cred, însă, că răzbate universal, pentru iz, las meritata steluță. În genere, Daniela, numai lucruri foarte de bine despre partea superioară a paginilor tale, în care se găsește poezie autentică!

Am însemnat, (și) empatic! ... trenul acela are o urmă dinspre trecut...

patent poetic = instrument de lucru.

A, da, uitasem să pot zice despre repetiții. Mi le asum, ca tehnică de refren (de poezie) pe leitmotiv (de emfazare, emfază), în poeziile foarte mari. La fel cum, ca patent poetic, am, de o vreme, deja, de fapt, tehnica de întoarcere a versului. Ca tehnică de îmbogățire poetică și de schimbare a sensului poetic. (chiar și în poezia albă, descoperind-o, de fapt, și acolo, de o vreme, dar și în vers clasic) Cum, de pildă:

Trec pe stradă care goale
Îs sfințite cu tămâi
De îmi pare rana moale,
Urc în pielea mea, dintâi!
Ca o floare deșteptată
Mult iubită, pe la bolți,
Albă, lumea mea uitată
E un cal mai vechi, de sorți...

E un cal mai vechi, de sorți,
Albă, lumea mea uitată!
Mult iubită pe la bolți,
Ca o floare deșteptată.
De îmi pare rana moale,
Urc, în pielea mea dintâi,
Îs sfințite cu tămâi:
Trec, pe stradă, care goale...

Am revenit, pentru că mi-am dat seama de necesitatea unor competări personal-literare, pe subiect. Spor la scris și comentatorului, și îl mai aștept cu aceeași nerăbdare prietenească și întru literar! :):):) Salutări! :)

Mulțumiri, ca în surdină
Frunzișoarele de nuc
Și, amu, pe sub lumină,
Cartea-mi, iară, o apuc...

Că văzuse ochiul fetei
Pasul ce o-a petrecut
Pe sub soare, -a lunii, cetei
Poezie mi-am pierdut...

Cu mulțumiri! Treaba nu se ”gată” nicicând! :):):)

Cine știe, Andreea, poate la vreun eveniment literar... Până atunci, pademia înlesnește, din păcate, mai mult scrisul. Dar și din fericire, pentru că isprăvim vreo carte mai repede... :):):) Și e un fel de terapie, scrisul, până la urmă. Suntem norocoși, pentru că suntem mai destrasați decât majoritatea, înlesnindu-ne aventuri, prin poetic, literar, proză! Cred eu...

Mulțumesc pentru ”răspunsul fermecat”!

Andreea, mult succes, am văzut că ești din același oraș (cu mine) și părerea mea foarte sinceră este că poți să faci mult, în poezie. Mult succes! (Cred că s-a evoluat dinspre o poezie mai feminină, înspre nevoia unei maturizări...)

nostalgic poem, frumos, cumpănit,

este un typo (articolul)

și mai este nevoie de poeme nostalgice, e un fel de a recunoaște o stare, printre multe altele, așa face omul, recunoaște stări și păreri.

Am trecut cu mult drag!

Frumos scris, de Crăciun însă sper că suntem cu toții veseli și cu mult drag. Se poate, încă mai mult, chiar și în roman. Sper că veți încerca! Mult succes și în continuare!

Mulțumesc și te mai aștept! (Poemele lungi sunt provocarea și izbânda, chiar și efemeră, a scriitoarei. Sper să nu obosească nimeni, pentru că, de pildă, mergi la munte, urci un deal, înnoți într-o apă, una-două ore, poate e mai solicitant, totuși :) eu așa zic.

Plecăciuni, pentru aprecierile frumoase și sincere din comentariu și pentru oprire!!!!! Încerc, de fapt, de mai bine de zece - cincisprezece ani să perfecționez tehnica literară, iar dacă am reușit `măcar în parte, sunt mulțumită...

Mulțumesc, încă o dată!

Mă refeream, desigur, la frumusețea de scriere... Stilul tău e inconfundabil! Și foarte frumos!

Mi-a plăcut, e un poem frumos ca o zi de devreme dimineața! Semn de lectură, cu apreciere pentru scriere! Mai trec! :)