Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Surâs echinocțial

= clasică=

3 min lectură·
Mediu
Totdeauna, crezi în bine
totdeauna-s bai, de tine...
mai alaltăieri, spuneai
că se-ascund pisici, prin Rai
ia, de toamnă, două rodii
tu vorbești, plângând, în dodii
nană, rodiile mele
oacheșă, te țiu cu ele,
coșurile de răchită
și-o căpșună rătăcită
vine iarna, pe la ușă
fructele ca de mătușă
pe la porți se răstignesc
ești un zor prea pământesc
merii de zăpezi se poartă
dau cu aur orice poartă
poezii, zăpezi pe zar
aur, porții, și-un amnar
ce sclipește, luminos;
Te iubesc, doamnă, frumos
strugurele aspru doamnei
lăcrămioara albă-a toamnei
coșuri mari cu cinci caise
stau, și-n iarnă, pe la vise
Ziua mă găsește tristă
și cu lacrimi pe batistă
îți e dor de poale-n brâu
boala s-a ascuns în grâu
dă-ne, tată, paparude
mamă, dă, putere-n dude
sănătate și-n vecie
ține-mă etern, de ie
ești bărbatul meu frumos
ce nu vii-n papuc tinos
cufunda-m-aș, optimism,
s-un derviș de prin sufism
să tot calc, cu tălpi curate,
de prin ierni străluminate,
uni` se merge, mai departe,
vindecarea-i scrisă-n carte;
o fătucă la pârâu
mă întorc spre-același grâu
Sau o babă ce prin piețe
vinde mere pădurețe
dă-ne Doamne zile vechi
nu prea acre, de curechi...
de blestem e sau de-i vină
pe picioare, n-avem tină
mintea noastră cea curată
e zăpadă-înmiresmată.
Lasă dimineața asta
până când lumina va `sta
cu efecte în poeme
adevăr prin teoreme
bobi de zahăr și pingele
să se zbată șapte iele
poezia-i jucăușă
versuri puse pe sub ușă
te aștept cu ciocolate
cu podelele spălate
cu ferestre luminoase
bunătatea, de prin oase,
tot ce am mai delicat
îmi e versul panglicat
dă, în boală, tocul ușii
toată scârbă de-a mătușii
să ne stea,-n zadar, fereștii
fulgi ce seamănă cu peștii
multă ciudă-n om inept
fulgi-mi țin, târziu, în piept
te aștept cu prăjitură
și cu pește-n saramură
un sărut ca un dreptunghi
s-o pisică pe sub unghi
să versific, iar, cu tine
cu un fix ca de puștime
Mii de versuri suprapuse
altele, mereu, intruse
poți să chemi un rinocer
o sudalmă sau un jder
n-o ierta decât zăpada
murele-mi sunt toată prada
și oi sta tot supărată
prăjitura-i negătată;
Eu spre tine, iarăși, scriu
bată vântul ruginiu
milioane de eresuri
zac prin vise și prin fesuri
Vise dalbe, dar și șchioape
zilele nu-mi sunt mioape
depărtatu-s-au de rău
și spăla-se-vor cu său
nu-mi privi, iar, slăbiciunea
sunt femeie, sunt minunea
ce devreme, dimineața,
te privește, poate, hoața
și te-așteaptă la fântână
să o ții, frumos, de mână
poți chema o frunză-n vie
binele mereu să fie
că se uită-n apa mare
să te vadă, om cu dare
toată ziua trec intrușii
- zeci de fulgi pe tocul ușii
ne-om feri târziu cu lema
ce auzi? Ierusalema
multă liniște, și-apoi
tină e și e noroi
și un dans ca de ispită
portocale și o pită
zac în coșul dimineții...
dar de dulce-n datul vieții
mai deschide, iar, fereastra
fulgii intră, cu mireasma
cred, miroase a zăpadă
tot ce-i rece se destramă
să ieșim, desculți, pe-afară
gândul meu ca o mioară
de departe, fulgi se zbat
foarte mari, să stea pe pat;
mă îmbraci în fulgi și-n apă
haine, dragostea îți scapă
supărat ești, măi, tristețe
luna șchioapă-n două bețe
timpul spală-se cu lapte
până joi, la ora șapte
totdeauna, crezi în bine
sunt, mereu, ca după tine...
”Surâs echinocțial”
Din volum de poezie, în pregătire. (Alba Iulia, Nov. 2020)
031494
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
564
Citire
3 min
Versuri
130
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Surâs echinocțial.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14151310/suras-echinoctial

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-55051
Cont șters
Iulia,

ai aici O lucrare excepțională, ... singurul neajuns ce îl văd este execuția estetică.

Dacă te gândești puțin la cititorul modern, ... cred că ai să înțelegi ce am în vedere, ...

Cititorul modern e în criză de timp, ... da vrea să citească, ... e cum face poetul atunci să îl atragă, ...

... poemul e bogat de frumuseți literare, ... vrei să îl aranjezi cât mai pragmatic,

...să îi creez impresia, cititorului că îl poate citi cu ochii într-o fracțiune de secunda, ... fără să se îngroape în continuitatea de cuvinte, ...

Altfel riscăm ca poezia lungă să nu mai fie citită, ... (poezia scurtă oricum a luat-o înainte în zilele de azi cam peste tot, ... )

Am citit și alte poeme lungi de ale tale, ... (cea cu ciobanul) mi-a plăcut enorm, plus execuția practică și estetică este impecabilă, ... Deși foarte lung s-a dat bine la citit, ... și atenția rămâne pe conținut, ... nu se pierde în volum, ...

Mă bucur să te descopăr aici pe site,

Numai bine și sănătate!

Maria,





0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc și te mai aștept! (Poemele lungi sunt provocarea și izbânda, chiar și efemeră, a scriitoarei. Sper să nu obosească nimeni, pentru că, de pildă, mergi la munte, urci un deal, înnoți într-o apă, una-două ore, poate e mai solicitant, totuși :) eu așa zic.

Plecăciuni, pentru aprecierile frumoase și sincere din comentariu și pentru oprire!!!!! Încerc, de fapt, de mai bine de zece - cincisprezece ani să perfecționez tehnica literară, iar dacă am reușit `măcar în parte, sunt mulțumită...

Mulțumesc, încă o dată!

0
@cont-sters-55051
Cont șters

Ai mare dreptate, Iulia,

Poetul provoacă și invită cititorul spre izbândă/efemer. Cu siguranță orice provocare necesită extra efort, și muncă multă. Am simțit în lucrările tale determinarea poetului și munca investită în cele scrise. Este admirată și bine sesizată de cititor.

Comentariu făcut anterior, se referă doar la acest poem.

Spațiu într-un poem lung este elementul ce crează/aduce aerul de intimitate între Poet și cititor. Invită cititorul, este spațiul în care poetul se gândește la cititor,...

În acel spațiu euforia cuvintelor se dizolvă permițând astfel să se creeze alchimia dintre cel ce scrie și cel ce citește.

Folosim jocul de cuvinte în scris , însă nu vrem să îl pierdem pe cititor în cuvinte. Poetul îl ademenește prin cuvinte spre starea duhului său. Atunci poemul respiră, are viată de fiecare dată când este citit.

Poetul și cititorul se întâlnesc pe linia de cuvinte, însă starea de respiro are loc în spațiul liber, ...În plus spațiul este elementul ce sustrage atenția de la volum. Este un mic truc.

Știi bine în scris sunt mereu doi. Cititorul este mereu în fața/inima scriitorului. Este firesc Poetul să îl provoace pe cititor. În trecut era mai simplu, nu erau atâtea opțiuni. Cititorul nu avea lumea la degetul mic, doar ținea în mâini o carte și o sorbea cu ochii. Astăzi îi fug ochii peste tot cautând gratificare/remunerarea ușoară pe termen scurt, ...

Încă odată admir cu mult drag munca/opera creată de Iulia Elize! Numai bine și sănătate!


0