Iulia Elize

Claudiu, poate scrii tu mai bine un poem. De ce nu tot scrii. Am văzut că ai apreciat un text pentru părinții noștri, tot un text gen mai sus. Care e mai bun? Ce ai apreciat tu sau ce e mai sus???

Poate, având în vedere cum mi-am mai (tot, parcă) și comentat, îți plac textele mai simple, aici mai sus e mult sentiment, parcă, dar aceasta este numai o părere subiectivă. Probabil, femeile simt mai mult, aceasta fără a submina părerile bărbătești, care sunt pline de farmec și de tăiței ”din grâu”, grâne. E pleonasm?

Mă bucur că ai trecut.

Amanda, am corectat, sper că e mai bine textul... În general textele mari sunt mai greu de ținut cu mâinile (de a corecta, e mai greu cu un text mare). Mă bucur că ai trecut și că ai văzut. Tu mereu ești foarte atentă și verticală și aceasta face bine membrilor site-ului... Mulțumesc mult, și eu!

Leonard, o să iau aminte la ce ai spus, da, e greu de condensat un text lat, spuneam și doamnei Elena Papadopol, am avut oarecare emoții când l-am scris, pentru că așa a ieșit, lat, după părerea mea textul (atât de vast cum este) rămâne un fel de experiment. În general, eu scriu mai condensat, dar las deocamdată textul să respire natural, așa cum este. Mulțumesc pentru părere, e un text ”mare”, ”lat„ îl respect așa cum e și îi dau pace. Mulțumesc mult, Leonard!!

Mulțumesc Amanda. E scris la primul impuls, normal că dacă public (mi-aș dori) să fie perfectă. În general pentru virgule mi-ar trebui corector pentru o carte (de-a mea), pentru că sunt numai o scriitoare, dar normal că revin, în cazul în care o să public această personală pseudo-jurnal. Mulțumesc mult!! !

Eu mereu când public o carte îmi revizuiesc toate textele, normal că sunt 1000% atentă și așa o să fiu mereu.

Și mie mi-a plăcut... Are o duioșie molatecă, undeva între dor, năzuință și realitate. Colegii mei au vorbit foarte mult, în materie de pro-uri, mie nu îmi rămâne decât să dau steluța, pentru poezie... Spor la scris! :)))

Să crești de aici! Mult! Lua

Mulțumesc doamnă Elena Papadopol! Din suflet! Aveam o oarecare temere, că nu sunt percepute versurile mari, mai complexe, însă fulminant de surprinzător și de ”dulce” pentru suflet este că ele sunt pe placul cititorilor, și în speță, al dumneavoastră, fapt ce e o onoarea reală pentru mine și mai ales o bucurie.

Mulțumesc mult pentru lectură și pentru însemnarea prețioasă! Ea mă încurajează să cred că versurile mai complexe nu sunt o eroare ci că pot plăcea... Mulțumesc mult și din suflet!

Cu respect și cu aleasă prețuire, Iulia

Cin-teză (pasărea, cuibul ei), cintezoi??

Nu poți să nu pui chestii de-ale tale din poezii, prin textele mele... Chiar și la comentarii... Abține-te, că nu ești în Constanța.

Am citit versurile de la tine, Leonard. E foarte dificil, dacă stau bine să mă gândesc, să lucrezi din nou pe scheletul poetic al altui autor. Cred că îți ies mai bine poeziile individuale, în rest, e mai greu de ghicit o formă care s-a vrut a fi țesută în alt mod. Dar ca intenție e minunat, tu individual poți.

Mulțumesc, oricum, pentru intenție. Despre urcușuri, da, așa e, sunt perpetue, aceasta dacă vrei să obții ceva, în această viață (care să rămână, care să conteze, după o oarecare importanță sau ștachetă semnificativă, înspre rezultat.)

Mulțumesc că te-ai gândit să îmi scrii în pagină...

Mulțumesc tuturor celor care au comentat în subsol, chiar dacă nu au fost comentarii pe text, poate intervențiile au avut un anumit rost membrilor comentatori.

Este zăpada grea, fapt ce nu am mai văzut pe la mine prin oraș din anul 2014, dacă nu mă înșel.

Pe atunci, sau cred că prin 2013-2014, erau încă prin țară mașini de deszăpezit. Mi-e dor de marile zăpezi.

În rest, dacă vă deranjează metaforele, le puteți ocoli, de exemplu, sau să scrieți mai bune, cum doriți...

Vă stă bine prin comentarii, numai să fie pertinente. Mereu oamenii foarte inteligenți se vor a fi pertinenți. Cu mult respect.

Da, probabil că ai dreptate. Toți avem orgolii... În ceea ce privește comunicarea, nu poezia, e important să ne ținem cunoștințele de coloană vertebrală și să lăsăm mândria la o parte, suntem colegi pe acest site... Cei care scriem de mult timp, o facem și bine, asumat (deși cum spuneam ideea de mai sus există parcă nemărginit), în rest comunicăm bine și util și sincer. Ești unul dintre poeții la care merg și eu des, în pagină, acesta a fost un adevăr. În rest, țin la mine ca scriitoare, dar și la ideea de urcuș (amplificare, firesc) dar și eu mă străduiesc să comunic onest... Mă bucur de fapt că am avut acest schimb de replici.

Cu multă prietenie, foarte onest... Și, citim! te mai citesc!

Nu știam autorul, de asta am dat-o în bară cu citatul. Dacă l-a chemat și Salman, i-ar fi plăcut și Zoltan. Poate o să ajung să citesc...

Poate împrejurările mă vor aduce la acest autor, în rest, numai de bine nouă și să ne aducem aminte de cărțile citite. Eu pe Hesse nu o să îl uit, deși eram foarte tânără...

Mulțumesc de clarificare, Salman și Zolman... Da, ți-ai adus aminte.

Că tot vorbeam de Zoltan sau de Hesse, e interesant ce ai zis (și tu, aici) (mai sus). Mai de dimineață, am intrat pe poem, cu ce am rămas, e impresia că e scris dintr-o bucată, fără eroare până la sfârșit. Cu drag am trecut. Scriitura îți seamănă cu cea a lui Dragoș Vișan. Apropo. Vezi să mai scrii bine, te tot citesc, de la o vreme (ăștia complecșii ne lecturăm, între noi, ca o glumă sper reușită).

Cu prietenie, Iulia

Nu știam cine e Zoltan Locker așa că m-am documentat. E fain că te-ai gândit să scrii cam ce ar zice el, acum, din păcate nu cunosc autorul... Îmi aduc aminte că și eu am făcut o serie (Două poeme) după Hermann Hesse, care a fost un fel de obsesie la începuturile mele, așa că am scris, mă obseda cartea ”Steppenwolf”, Lupul de stepă, care e mai blândă cred ca impresie de lectură decât Zoltan Locker, adică e ceva care bate pe o tentă ”supra-realistă”, am scris așa pentru că nu e suprarealism, ci suprareal, Hesse, după părerea mea.

Cu prietenie, Iulia (woman) :)

Îți las stea, totuși, fă cumva cu eco-liter ... ai ceva prin poem, aș înlocui cu altceva deși e un cuvânt valid... nu se poate un rozător nezgâriant, sau e cu tipic... nu-i așa... fă ceva! poemul e fain în rest, cred că și eu scriam fain de la Hermann Hesse...

Leonard, mulțumesc mult pentru trecere, cred că de la faptul că scrii bine se trage acea menționare. În rest, suntem perfectibili, direcția sus.


Mulțumesc mult încă o dată pentru părere și însemn...

Mulțumesc mult, Ionuț! E un fel de stare a minții, a corpului întreg să se dezică, de pildă, în ploaia de afară, în dimineți luminoase, de un poem grav, și să îl lase în urmă... Cum spuneam, dar din dar să ne bucurăm de ploaie și de păduri, dar și de iubire, dacă cumva ea este prezentă în toată ecuația prezentului... În rest, griji sunt peste tot, cotidiene, mi-e dor de fapt de o ieșire la pădure cu mașina... E un deziderat cotangent. Ar trebui să ne gândim să ne facem timp mai mult...

Mulțumesc din suflet Ștefan, mă bucur să te regăsesc sub text, așteptăm noi sonete (și despre iubire, dacă poți să scrii, sunt mai ”dulci” în exprimare, de fapt tu când scrii despre iubire, ieși dintr-un fel de tipar...

MULȚUMESC MULT!!!

Mulțumesc mult! Să mai treceți... Cu poezia spre vremuri viitoare, ce mereu curg, în lumea de sub multe lumi...

Dacă las metafora la o parte, mă bucur foarte mult pentru vizită... Mulțumesc mult de tot!!!

Mulțumesc mult doamnă Elena Papadopol, e un fel de surclasare peste tematică. Nu știu de ce am scris acest poem, e pentru mine un fel de frică, scriu foarte rar despre spaime, dar le-am înfășurat foarte bine în păduri... E un fel de mesaj, să nu ne speriem niciodată de neființă, nici măcar atunci când scriem despre surclasări și paralele, despre pasarele spre viitor, pentru că viața este un pas optimist și alongat spre alte coordonate, de pildă o pădure, care poate fi leitmotiv și axis mundi conjunctural.

Încărcarea stării de lumină pe spectru galben...

E un fel de rost, care răzbate din poemele mele de multe ori, un fel de axă mereu pozitivă, din cauza aceasta scriu rar, datorită mie, nu înțeleg negativismul, ci pozitivismul culorilor de lumină, dar de ziuă...

Așa a ieșit această poezie, poate este un fel de noimă să visezi pădurea, stejarii și ciupercile, care sunt ascunse de copaci, poate ar trebui să ieșim mai des în natură... Un gând bun, cu mulțumiri pentru impresie,

Cu multe mulțumiri, Iulia...

Și ziceam să ascultăm de metaforă, data viitoare promit o poezie care să fie pornită, poate, din amorul, ca temă generală. Poate azi am fost prea grea, în exprimare, dar o să mă străduiesc să ușurez starea și să-i dau o formă floralis, de ce nu, și în alte poezii, tematică amplă...

Mulțumesc Amanda, părerea ta contează foarte mult pentru mine, câteodată îmi vine să scriu texte mai lungi, e un efect ciudat, cu cât ai mai mulți ani de literatură în spate, ”ca prin miracol”, textele se lungesc, la fel și cărțile, au pagini mai multe... Am observat lucrul acesta, de exemplu, pe mod real, și la Mircea Cărtărescu, sub ochii mei, pe când aveam foarte puțin scris și simplu. La început, cărțile lui erau scurte, la fel ca ”REM” sau ”De ce iubim femeile”, apoi de exemplu a urmat ”Orbitor”, în trei volume imense...

Am observat și aici, pe site, la început (autorilor) le vine să scrie texte mai simple, apoi pe măsură ce anii trec, poeziile se amplifică și ”Se lungesc” :) E șod!

Mulțumesc că ai trecut!

Este bun sonetul, ai învățat multe în materie, de-a lungul timpului... Eu aș modifica doar penultimul vers, pentru că este greoi la recitare. În rest, e bine... Apucă-te și tu încet încet de a-ți corija colecția de sonete, dacă consideri... Sunt invidioasă, în mod pozitiv, adică și eu mi-aș fi dorit o colecție de 6000 de sonete sau 7000-8000, totul este să le faci foarte corect...

Pe măsură ce lucrezi, dacă mai ai mici scăpări, o să te înveți a le corija... Mai păstrează și unele pastelate, în tehnica ta, dar în general, toate să îți fie corecte, chiar merită să le faci...

E de fapt, cererea nu dăunează. Dar e un fel de tehnică. Să tot ceri sfaturi, poate 20, 30, și să crești pe spinarea cunoștințelor colegilor... Creșterea trebuie să fie naturală, nu implorată și petrecută pe zeci de sfaturi, îți spun un secret, Ștefan, unul mare... Creșterea se poate petrece și prin lecturi. O zi excelentă!!!


Și spor!!!!