Iulia Elize

Nume carte: ”Cartea cu sirene sau Ivirea Luanei - Carte pentru copii (tineret)” Autor: Iulia Elize Editor: Editura PIM, Iași, 2024 Public destinatar: Carte pentru copii (tineret) Tipic: Carte

Pe străzile acelea, este multă ninsoare Ninge de două zile, cu fulgi mari înstelați și golași Sunt ca un fel de rățușcă printre albe rățuște Sau galbene, dacă este polei... Ca un stol de vrăbii

Mă simt ca o prelungă anatomie în care stau, și stau mă analizez pe mine însămi, de la un capăt la cerbul capătului unde sunt cerb un fel de încâlceală a picioarelor de animal cu cea a stelei,

Pe pielea înăsprită de-a lucrării Sunt valuri, bat în pântece și-n oase Te-îndemni, pe sub sprâncene curioase Mari ancore, de-a spartul transformării. Mă vei uita, în marea de grimase Cum un

Mai înainte, de lume Stă un templu de gheață, unde nimeni nu știe... Acolo, se ascunde totul și nu este nimic, ceva se pune, însă, la stânga Și este, apoi. Și atât de multă dezamăgire, în

Ce este și libertatea, O burtă de pește pe care te odihnești, te lipești dedesubt, și sperând Emi, Ca nimeni să nu te vadă, prin ce ai trecut, că au trecut șinele de tren Cu tone de pulpe de

(Poezie de tip Sonet, IX.) E catifea de-a prostul mult prea albă În gândul tău de tors și-s de mirare Când, mult prea tristă, te arăți în zare Purtând, sub braț, din coșul tău cu

Sunt posacă, dau de tineri Care-mbracă straie albe Nu mi-e-n vene Sfânta Vineri Nici în oase nu am nalbe Vrăjitoare nu mi-s, soi Nici femeie de trifoi Căci iubirea mă-mpresoară Cu-ale ei

Dacă am scris sonete, cu duiumul Ce stau prin cărți de lemn, de lăcrimare Doar o femeie, patima, parfumul Căci, ce va fi la ultima filmare? Căci laptele nu pleacă, dar mi-e sare I se tot

Te iubesc, un gând de lună, Mure-n păr să-ți stea cunună, De prin noaptea ce se-nchide Stele-s mure, nopți toride. Te iubesc și-un plin de raze, Cu izvoarele, din oaze, Îți aduc măslini să-ți

Unde ești? Cine ești tu... Din basmele lumii auzite pe stradă, dacă e multă lume în stradă... Numai introspecție, care e de fapt măsura imperfecțiunii acestei mari alergări Clopoței de argint să

Poem simplu, de dragoste E felul în care răsare soarele undeva lângă peretele casei a izbit nucul și îl umple cu raze și din copac ies păsări, proaspăt trezite, mă chemi cu alt nume razele

Spuneți-mi Mi-am recuperat cu bine ghetuțele bej... Mi-a spus mama că la magazin se găsesc ființe, în loc de smântână Din părul tău mai curge smântână, ești tot alb și ești un laș, părul tău

”Tainele sunt, sub mână, ca o floare albastră, sub lumina de lună, ele pâlpâie. Ele sunt albăstrelele, care pâlpâie, ireal, sub lumină de lună. ...Tainele umblă, au tălpile umede și frumoase, tainele

(Sonet IV.) Dacă te-îndupleci, iute în călcâie Să porți, pe oase, de-ale mele fire De trandafiri, ce-s fără de prăsire Ți-or sta, la gleznă, încă și tămâie. E frumusețea-naltă-n spini,

Îmi pare că lumea mea e limpede ca o gară făcută de apă Un fel de labirint subpământean Cu oasele urșilor care au trecut din mână în mână Până la suprafață. De ce m-ați lăsat aici? Spune glasul

Un fel de pumnal care mă trezește din somnul vieții În somnul celălalt nu se trăiește cu flori Roz Ci cu neguri trimise de la Dumnezeu să îți smulgă petalele Dacă ai nevoie de ele Iasomie multă