Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cine ești...

2 min lectură·
Mediu
Pe străzile acelea, este multă ninsoare
Ninge de două zile, cu fulgi mari înstelați și golași
Sunt ca un fel de rățușcă printre albe rățuște
Sau galbene, dacă este polei...
Ca un stol de vrăbii speriate care nu au fugit de frig
Sunt împărțită în mai multe părți
Lângă tine, mi-e frig
Dar te visez etern, sub ninsoarea înaltă care a pus mașinile de deszăpezit
Lângă maidanele astea
Sau pe arterele pline de zăpadă, toată noaptea au curățat
Ca să treacă mașinile și să nu alunece
Și stau cu vrăbiile deasupra mi-e un fel de trandafir
Făcut din vrăbii
Care nu se mai oprește să cânte
Da, sau din rățuște, de ce copiii nu au văzut niciodată nămeți
Astăzi nu am nevoie de clopote, iar porumbei nu prea găsești din iarnă
Mi se pare că vine Crăciunul
Se reîntorc porumbeii și crucea
Eu plâng pe brațele mele dezvelite, poate nu ar fi trebuit să mă îndrăgostesc niciodată
Câteodată îmi spun că nu am iubit niciodată
Că nu a fost inventat bărbatul care să mi se potrivească
Și atunci pe ce bun că îmi mișc abacul cu mâna
Stiloul Penița
Aurul abacului nu al peniței, îl mișc
Căci sunt un copil prea dens și am uitat din această viață tot
Te strâng în brațe cu brațele
Îți strâng picioarele cu picioarele
Stau lângă urechea ta stângă cu urechea lipită
Spune-mi, te rog, cine ești...
071098
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
233
Citire
2 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Cine ești....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14184039/cine-esti

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Iulia, am o nedumerire la acest vers: "Ca un stol de vrăbii speriate care nu au fugit de frig"

Eu ştiu că vrăbiile nu fug de frig, ci stau şi-l îndură, nefiind păsări migratoare. Plus că acel speriate intră în condradicţie cu faptul că nu au fugit. Cred că poţi reface acel vers. Ce părere ai?
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Cât de drăguț ar fi să nu le fie frig (vrăbiilor) dar din păcate le e, iar când ninge (ningea) sau e ger (era) se ascundeau prin copaci, printre crengile golașe care le protejeau... Le mai încălzeau... Nu știu dacă mai ții minte iernile grele, copacii aceia golași numai cu crengi, care era plin de vrăbii... Din păcate vrăbiile nu sunt un fel de urs, să aibă nu știu ce blană... Probabil, a fost (este) tragedia unei vrăbii că nu știe să migreze... Așa și femeia, poate îi e frig, sau bărbatul, dar nu spune nimic... Zic și eu.

Chiar credeai că vrăbiile nu simt frigul, temperatura joasă? Sau ai zis numai așa... Păsăriilor care rămân le este frig, nu sunt urși. Chiar și ursul are bârlog, dar poate numai din comoditate, fiind ”îmblănit”.

Mulțumesc că ai trecut...
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Acum am văzut că ai zis și de ”speriate”, vrăbiile se sperie, așa sunt ele... Un ghem de frică...

Mă bucur că ai trecut, aș fi vrut mai substanțial, cu un comentariu mai amplu, mă lași pesemne pe mine de data aceasta să fiu amplă în răspuns.

0
@cont-sters-2743Ș
șters
acel stol m-a indus in eroare, ca, de obicei, pasarile care pleaca in stol fug de frig departe... pentru mine, acel speriate ma duce cu gandul la fuga, nu la ramanere pe loc. Plus ca dupa doua versuri iar vorbesti de frig... Inteleg ce explici tu, ce gandesti, dar parca ar merge aerisit versul ala, eficientizat. Dar poate ca vine si altcineva cu o parere. PS. Si la versurile acelea in care te repeti cu masinile, ar merge si acolo concentrat. Dai impresia ca te lungesti inutil. Nu o spun cu rautate, sa nu ma intelegi gresit.
0
@liviu-nanuLN
Distincție acordată
Liviu Nanu
De la rățuște, la vrăbii pînă la copilul (prea dens) discursul liric mi se pare autentic.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Liviu, mulțumesc pentru surpriza trecerii, m-a bucurat!


Ionuț, poate vrăbiile nu migrează pentru că au un zbor de zig-zag, neordonat... Așa că ce să le faci! Dar poate ai dreptate, cu stolurile nu te pui.


Mulțumesc mult amândurora!
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Apropo, Liviu, este un mare poet care folosește, de asemenea sintagma ”Poet autentic”, îți mulțumesc că mi-ai adus aminte de dl. Pantea, un mare domn al poeziei române.

Sunt bucuroasă, mult, că suntem aici, poate viața este magică ”ca o rățușcă în lebădă”.
0