Iulia Elize

E bine, Cristina, că știința nu cunoaște absolut totul, poate oamenii s-ar plictisi, neavând ce să mai descopere!

Iar timpul e relativ, da, așa spunea Einstein. Posibil, timpul să fie și maleabil, aceasta cred, cel puțin eu. Și că este subiectiv. Poate ai observat, atunci când suntem fericiți, timpul trece mai repede. Apoape toți, dintre noi, cred, am observat acest fenomen foarte simplu și concret. ...Cine știe, poate nu doar ni se pare.

Doar niște idei particulare.

Mă bucur să te lecturez!!

* cu ”interes”, scuze!

Urmăresc cu interse romanul, și eu am acris, acum mulți ani, un roman, de altă factură, poate avem unele personaje comune, dar cu o altă destinație ideatică, al meu e Fantasy și Romance, dar și cu unele tente Filosofice, aici am găsit un roman Science Fiction, după părerea mea, cu personalitate, original și bine elaborat.

Poate, prea mult dialog. Aș sfătui un pic mai multă acțiune, fapte, înfățișarea faptelor, curgerea lor, dar și introducerea de pasaje descriptive, urmărite, mai în amănunțime, cu toate că dialogurile dintre personaje sunt originale și foarte frumoase... E doar o părere, dialogul cucerește aproape în proporție de 80% fiecare capitol, ca pondere, eu asta observasem...

Oricum, pentru genul acesta de roman, bazat, mai ales, pe dialoguri, ca tehnică particulară de compunere, dau 10! și urmăresc, desigur...

Dacă îl publicați, ar fi bine, eu asta v-aș sfătui!

Pe lângă faptul că este o poezie completă și foarte bine elaborată, d.p.d.v. al tehnicii literare, se poate percepe nota sensibilă și deosebită,

tumultul frumos, tumultumului de idei reușite și bine conturate, sensibilității... o steluță mult-meritată!

Îmi pare, acest poem, ca un cumul de povești...

Larghețea, desigur. Scuze pentru Typo!

Remarc naturalețea, firescul, largețea, poate se scrie mult prea departe de ceea ce este firesc, în ultimul timp. Poate, poeziei de astăzi îi lipsește, adesea, relatarea firească și largă, bunul cuvânt. Poate de cuvinte bune, picturale, mult mai picturale și mai plastice, și în cel mai firesc mod, este nevoie, uneori, în poezie...

Laud aici firescul, cinste cuvintelor simple, larg descripitive, care țes o anume lume particulară, destul de bine definită și bine particularizată.

Pentru acea largețe în limbaj, pentru amploarea imagistică, las însemnul meu de astăzi.

Salutări, peisajului bun. Simbolic, apreciez amploarea și coloratura! Dar și căldura relatării...

da, după lectură, am găsit un poem complet, melanjul acela deosebit, eu una nu aș schimba nimic, are forță, dar, în același timp, multă sensibilitate.

pentru așa ceva, intrăm și înstelăm. căutăm, în lecturi, acel fior. și, probabil, astfel de poeme rămân.

Mulțumesc mult, Daniela!!! Mulțumesc că ai revenit! Te mai aștept, (și cu alte ocazii de joc poetic!)

Cu aceeași prietenie,

Iulia

Acest poem s-a vrut a fi, în primul rând, un joc și un exercițiu. În genere, după cum știi, Daniela, scriu mai amplu. Se mai întâmplă, câteodată, și altceva, poetul se mai joacă, mai exersează, chiar și în vers scurt.

Și, dacă te-ai prins, în jocul meu, ca într-un dans, și, dacă ți-a plăcut, înseamnă, atunci, că totul este foarte bine.

Am văzut, în alt topic, că îți lansezi cărțile, îți doresc mult, mult succes! Și eu mi-aș fi dorit mai multă expunere și mai multă deschidere, în general, dar nu am avut șansa. Nișarea, deschiderea și expunerea, în mediile de vânzare, sunt prost administrate în țara noastră, România. Probabil, cu referire la propria persoană, ar fi trebuit să mă nasc în altă țară și să scriu în altă limbă. Și să obțin premii literare, altundeva, decât aici, să se genereze, probabil, cultură în altă limbă, decât româna. Cu referire la mine, sunt dezamăgită. Nu că asta ar conta foarte mult, pentru schimbarea faptelor care nu se întâmplă, pe la noi...

Cu sinceritate,

Iulia

Ps: Îți țin pumnii!!!!! Îți doresc scriere onestă, și multă recunoaștere meritorie!

Felicitări, Daniela! De mult auzisem despre cartea aceasta, citisem despre ea, drum lung și bun, așadar! E doar o altă față a Danielei Teleoacă, și recomand marșarea, atât în domeniul prozei, dar și în cel al poeziei, și în artă!

Pot să ajut și eu, pot fi contactată, de pildă, la adresa care am lăsat-o în subsolul biografiei, în caz că este nevoie de voluntari.

Felicitări, tuturora, pentru munca și eforturile depuse. Până la urmă, efortul și străduințele nu pot duce decât la succes. Aceasta este cea mai firească și mai naturală țintă a străduinței, în orice domeniu.

Nu știu cât de mult timp pot dedica, dar o să mă străduiesc, aveți și sprijinul meu, în caz că este nevoie.

Cu respect și cu prețuire!

Nu pot corecta texte! Varianta anterioară părea un pic mai stabilă, iar de layout-ul verde suntem toți îndrăgostiți.

Confirm părerile anterioare... Sper să nu se modifice vizual...

Sper, poate, cumva, se va găsi, în cele din urmă, cea mai bună cale, viabilă, împăciuitoare și bună pentru toate (toți)!

Mulțumesc, Șerban, pentru lectură și empatizare cu poezia! Un gând bun, poetic, de bleu, și despre poeți, numai de bine! ...Așa am auzit, că în țara poeților se scrie și se empatizează! (În general, când se pătrund anumite direcții poetice, scriitorul are o anumită confirmare, care este necesară)

Mulțumesc mult, Teodor Dume, pentru însemn, stea, și pentru sincerele și frumoasele cuvinte, care au răzbătut până la mine. Poate totul este un joc, viața, ancora cu care se leagă ea de pământ. Ancorarea și semnificația ei subtilă, viul, și nu vidul. Unul este darul vieții. Vidul înseamnă zero, iar dragostea vieții, imboldul vital, în sistem binar, cifra 1. Câteodată matematica înseamnă și începtul unui sistem de semnificație!

Întotdeauna m-am gândit, ori am avut, imaginea unei perdele de apă, în spatele ei, muntele, piatra. Și ca o retragere, dincolo de perdea... Împrejur, ecoul, ecouri, dar și liniștea. Nu știu de ce am păstrat imaginea aceasta... Poate pentru că este foarte deosebită, plastic.

Natura este un dat de frumusețe și de aer foarte curat. Și poate apa, șuvoiul ei, este ochiul naturii cel plin de lacrimi apoase vitale, apa ca dătătoare a vieții.


Mulțumesc frumos și redacției pentru evidențiere, m-a bucurat mult!

pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

nu cumva, ”ale” tale?

Felicitări, Daniela! Poezia ta este matură, amplă, și, pot afirma, ca o idee conexă, parcă doar oamenii complicați se înțeleg unii pe alții... Poate și drama mea, de a fi înțeleasă de un cerc restrâns, atât de selectiv, e trăită uneori de mulți alții, sau suntem puțini, e posibil și asta, dar e frumos... Recunosc în câteva peneluri vecine drama nișării, și a scrierii selective. Poate așa e și la tine. Perla, perlele se găsesc pe fundul apei, și un ochi amplu, le descoperă și le admiră, și poate doar cu anii perlele sclipesc ca și platina. Citindu-ți primul volum de poezie, ”În absența din preajma copacului”, aceasta a fost impresia, că ești o căutătoare cultă. Cultivă, în continuare, cu înțelepciune perle, și ele vor fi cu siguranță descoperite. Mult succes în continuare, și multă izbândă întru o și mai mare universalizare, și exteriorizare. Până la urmă, drama oamenilor complecși, pe care o recunosc ca fiind (și) a mea, este că universalizarea nu este posibilă, numai în măsuri selective și mai restrânse. Dar poate așa e și cazul picturii de foarte bună calitate, sau a muzicii de o anumită facutură... Esențele deosebite se păstrează în recipiente mici, dar ce lucrătură uneori...

Drum bun și înțelept tuturor cărților tale, deci și acesteia, de mai sus! Sunt sigură că seamănă foarte mult calitativ, cu prima carte pe care mi-ai trimis-o (și mie). Sper (și mie mi s-a urat, înțelept) ca, spre fericirea cititorului, toate cărțile tale să ajungă în mâini foarte scumpe, care să știe cum să le privească ”din față”; așa după cum ”și omul este cunoscut, după sufletul lui”.

Cu prietenie și sinceritate, Iulia

Da, mi-au plăcut imaginile inedite. E ceva, aici, în poem, pe lângă atâtea simboluri stoarse de semnificații și redescoperite, de majoritatea, în simbolitică, -parcă, mereu aceleași surse de conotație!- să vii cu o imagistică inedită.

Dar se poate și mai amplu, în legare, în legarea imaginilor. parcă imaginile ”zboară” prea repede, de la una la alta, nu se leagă. Un pic, mai merge lucrat!

există sirop de arțar? :) se referă, poate, la seve?

oricum, inedit.

Pasărea ta este frumoasă și mică, și sunt sigură că, probabil, va găsi odihnă pe un tren care o poartă liniștit, mai departe, până se mai odihnește, pe cupola lui.

În genere, omul, scriitorul este optimist, chiar dacă poezia îi trădează un arc de gând infidel, din niscaiva rărunchiuri cu sursă de catharsis, și îl împinge (pe-acel arc) cine știe spre unde...

Am empatizat cu dărâmăturile din poemul de mai sus, sunt stări poetice. care rămân.

stea pentru că am privit pasărea, am văzut-o, și m-am zbătut (și eu).

Felicitări, domnule Teodor Dume! Mă gândesc, că poate ar fi frumos, de la dvs., și o Ediție bilingvă, poate nu târziu! În general, limba franceză și limba română sunt ca două partenere de clasă, și este, cu atât mai frumos, să meargă împreună!

Felicitări pentru toate cărțile dvs.!, vă onorează și vă poartă cinstea! Înstelez, ca să fie de un ”drum bun, bun” literaturii!

În altă ordine de idei, dar pe aceeași direcție frumoasă de lauri, mă gândesc că mulți autori merită succese ample, mulți de pe acest site, și aceasta nu poate fi decât minunat... Literatura este amplă, și merge înainte...

Multe succese și pe mai departe, domnule Teodor Dume!