Poezie
pădurea
1 min lectură·
Mediu
urlet de lupi
între noi pădurea
ce duce pe umerii săi o lume mută
o altă noapte de august
cu frunze ce se încolăcesc în jurul gleznei
și mușuroaie de cârtițe mari cât o lună căzută pe pământ
“când o să te saturi de aceste expediții nocturne?”
“hai mai bine să luăm cortul roșu și să fugim la mare”
“mi-e dor de piele arsă de soare”
“buze sărate”
“și ochiuri prăjite pe nisip”
“acolo putem relua romanele lui murakami”
“sau construi din origami pisici”
“acolo putem uita vârstele noastre”
“numele”
“fricile”
“presiunile sociale”
“joburile și ședințele lor”
“putem chiar să renunțăm la forma asta umană”
“să fim un soi de stele căzătoare”
“ce îndeplinesc dorințele copiilor orfani”
022.933
0
Dar se poate și mai amplu, în legare, în legarea imaginilor. parcă imaginile ”zboară” prea repede, de la una la alta, nu se leagă. Un pic, mai merge lucrat!