IGIrinel Georgescu
Verificat@irinel-georgescu
București
„To be or not to be, this is the question”
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Hristos a înviat!
Ștefane Alexandru, ne-am văzut la o piesă de teatru aproape de Calea Victoriei în această iarnă. Pe urmă am stat la un pahar de vorbă răcoritoare, înainte de a lua taxiuri, cu Iulian. Te știam de multă vreme. Dar ne-am văzut recent. Mă rog să te vindeci.
Poezia adevărată se cunoaște și-n momentele cele mai grele ale vieții.
Toate cele trei strofe sunt minunate, frate!
Ștefane Alexandru, ne-am văzut la o piesă de teatru aproape de Calea Victoriei în această iarnă. Pe urmă am stat la un pahar de vorbă răcoritoare, înainte de a lua taxiuri, cu Iulian. Te știam de multă vreme. Dar ne-am văzut recent. Mă rog să te vindeci.
Poezia adevărată se cunoaște și-n momentele cele mai grele ale vieții.
Toate cele trei strofe sunt minunate, frate!
Pe textul:
„Hora din spitalul hostel" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextȚinând cont că veneau după niște replici mai acide la adresa mea, la un poem din 2011 al Ottiliei Ardeleanu aș face o propunere lui Bogdan. Steluțarii să nu mai facă bisericuțe, ori să înțepe. Nu suntem cactuși. Iar dacă am fi cactuși, doar înfloriți să răspândim și lumină altora. Emilian Lican a dat niște stele fără comentarii acum o săptămână. Nu se face așa. E un regulament de respectat. Se arată la Atenție, cu roșu: "Acordarea unui + trebuie să fie însoțită de un comentariu elaborat". Nici nu știu când a scris poetul Emilian Lican comentariu elaborat. Azi a și schimbat steluțe ca niște cartonașe ori buline de grădiniță cu alt steluțar.
Pe textul:
„Să taci!" de Emilian Lican
0 suflu
ContextTitu Maiorescu spunea și altceva în "Oratori, retori și limbuți". Atunci când criticul vorbește despre un text inedit, scriitorul, deseori prea subiectiv, ar trebui să tacă. Nu se întâlnesc pe aceeași frecvență de undă scriitorii cu interpretarea textelor. Pun patimă, pasiune, nu dă bine.
Pune un poet avangardist să facă și critica eșichierului politic din vremea sa și ajunge Ducele italian.
În acest poem, discuții peste discuții. Oribil!
Pune un poet avangardist să facă și critica eșichierului politic din vremea sa și ajunge Ducele italian.
În acest poem, discuții peste discuții. Oribil!
Pe textul:
„Să taci!" de Emilian Lican
0 suflu
ContextProzopoemul e din altă ligă, cea lirică. Acest prozopoem "toamna o altă femeie ce simte" ar fi fost "mai prozopoem" și "poezie adevărată" dacă îi lipseau și semnele de punctuație. Nu are fraze, propoziții decât într-un lung monolog liric, teagicomic și satiric. Prozopoemul atinge limitele lirismului subiectiv, dincolo de care nu se mai poate vorbi tot de poezie. De aceea nu este "Momentul" de astăzi poezie, ci proză scurtă, după cum și momentele caragialiene sau caragialești nu erau poezie, ci proză semănând a teatru scurt. Acest prozopoem este fain scris.
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextNu știți că "Momentele" sunt proză scurtă? Nenea Iancu să vă reînvețe.
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextTot nu înțeleg, Ottilia. "Momentul" nu-i poezie.
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextSuperb text epic, cu aspect de dialog nu platonic, ci steinhardtian. Invidioși Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu.
Robert cu Ștefan se întâlnesc și discută despre mai multe subjecte: să nu ne văicărim, să primim toate în viață cu mult curaj, să ne raportăm cu câte un pas spre divin, sacru, precum sfinții închisorii comuniste. Ba chiar găsesc spre final leac și pentru orgoliul meu, cam nefiresc. Asceza e exercițiu zilnic.
Robert cu Ștefan se întâlnesc și discută despre mai multe subjecte: să nu ne văicărim, să primim toate în viață cu mult curaj, să ne raportăm cu câte un pas spre divin, sacru, precum sfinții închisorii comuniste. Ba chiar găsesc spre final leac și pentru orgoliul meu, cam nefiresc. Asceza e exercițiu zilnic.
Pe textul:
„Robi și sclavi" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
ContextSe leagă puțin și de poemul Irinei Lazăr de astăzi, tot cu votcă. Este mai mult o butaforie, ceva alegoric satiric. Și eu am alergie la aspectele carnavalești ale existenței, și mie îmi vine să fug într-un construct pasager.
Pe textul:
„îngerii lui botero" de Liviu Nanu
0 suflu
Context"Prezumții" de nevinovăție umană spre haos? E bine adus de condei. Nu știm încotro bate. Spre ce se îndreaptă. Parcă ar mai fi ceva de spus, căci nu pot să-mi imaginez.
"Prezumția | de femeie" e bine zis, dar "quo vadis"? Quijote, Faust, Hamlet ce zic? La ce folosește?
"Prezumția | de femeie" e bine zis, dar "quo vadis"? Quijote, Faust, Hamlet ce zic? La ce folosește?
Pe textul:
„windows" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextAr fi apăsat tastatura ori mobilul doar cu coada. Fain poem.
Pe textul:
„Lutabrab și Aiemef" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextBun, ce să zic. Am ce? Piratul cu boltă e și el câteodată... un mic curcubeu. Fac și eu o glumă. Mai bine se lăsa eul liric de mâncat carne de pui. Neparticiparea la înmormântarea bunicilor e ceva, poate că durea, ustura.
Pe textul:
„realitatea augmentată" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextCam lacrimogen finalul, de la "dar femeia aceea sunt eu".
Vezi, Ottilia, cândva se putea. Prozopoem adevărat.
Vezi, Ottilia, cândva se putea. Prozopoem adevărat.
Pe textul:
„toamna o altă femeie ce simte" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextTot ce reproșez aici ar fi tonul de interogatoriu. Cum să mai existe la Judecata de Apoi interogatoriul? Ne condamnăm singuri, știm că va începe deplasarea în două părți. Nu ar trebui decât vocea conștiinței fiecăruia să glăsuiască atunci, nu vocea ca de duhovnic suprem a Domnului.
De ce să înceapă "nemilos" atunci judecata ultimă? Poate începe printr-o imensă tăcere. Cei care au greșit știu bine ce-i așteaptă. Dacă sunt și oameni izbăviți brusc, vor încerca ei oare să se țină de plutonul acuzaților, spre Iad? Poate, cine știe.
Poemul ăsta este demonism, replică la "Demonism" de Mihai Eminescu. Ceilalți cititori nu au observat. Chiar dacă autorul ar pretinde că l-a scris cu mare pasiune și credință, este scris cu mate mândrie.
De ce să înceapă "nemilos" atunci judecata ultimă? Poate începe printr-o imensă tăcere. Cei care au greșit știu bine ce-i așteaptă. Dacă sunt și oameni izbăviți brusc, vor încerca ei oare să se țină de plutonul acuzaților, spre Iad? Poate, cine știe.
Poemul ăsta este demonism, replică la "Demonism" de Mihai Eminescu. Ceilalți cititori nu au observat. Chiar dacă autorul ar pretinde că l-a scris cu mare pasiune și credință, este scris cu mate mândrie.
Pe textul:
„Rugăciune pentru cui și pedeapsă" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
ContextSunt inclus printre acei "poeți cu experiență indubitabilă", ce primesc mulțumiri de la autor "pentru empatie".
Pe textul:
„Rugăciune pentru cui și pedeapsă" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
ContextProza-i bună pentru orice. E și aspirator!
Ottilia, caută la "Proză" -> "Proză fantastică". Merge. Iar la un viitor volum dr versuri stă popic într-o parte. E posibil. Se practică amestecarea de texte lirice cu texte epice scurte. Asta e Proză alegorică mie-n sută. Nu poezie.
Ottilia, caută la "Proză" -> "Proză fantastică". Merge. Iar la un viitor volum dr versuri stă popic într-o parte. E posibil. Se practică amestecarea de texte lirice cu texte epice scurte. Asta e Proză alegorică mie-n sută. Nu poezie.
Pe textul:
„Moment" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextAdevărat a înviat.
Eu n-am fost deloc empatic. Și nu-s poet de nicio culoare. Mulțumesc pentru apelativ, "poet". Dar aveți adresa mea greșită: eu sunt numai un bolnav critic. Nu-mi place poemul. Capcană. Hipnotizează.
Eu n-am fost deloc empatic. Și nu-s poet de nicio culoare. Mulțumesc pentru apelativ, "poet". Dar aveți adresa mea greșită: eu sunt numai un bolnav critic. Nu-mi place poemul. Capcană. Hipnotizează.
Pe textul:
„Rugăciune pentru cui și pedeapsă" de Costin Tanasescu Stefanesti
0 suflu
ContextExplicații metatextuale, dar de-o mare pătrundere a propriei vieți. Îmi place și rezonez cu această poetică a pașadinelor trăiri. Focalizarea ca introspecție, dinspre proză autobiografică înspre confesiune pură poetică. Bravo, e nevoie de întoarcerea spre un grad zero al poeticității, spre scrutarea eului artistului. Cum ar fi să se scrie o baladă din versuri de meditație, contemplative? Iată, așa este, altfel nu. Omul se livrează și așa cum este, ca într-o poveste.
Pe textul:
„Știu, explic" de George Pașa
0 suflu
ContextSimetrie de *** cu +++
N-aș vrea să stric nici zarul bun, dubla la table, pe 3,4. E atâta echilibru cum bat versurile acestea. E spre floral vizual mov. Dor de-a ieși din grădina de "inerți". Poate -s vii inerții blajini. Cutremurător! Fără titlu, fără intenție lipit și de real, de ireal.
Hristos a înviat, Irina!
N-aș vrea să stric nici zarul bun, dubla la table, pe 3,4. E atâta echilibru cum bat versurile acestea. E spre floral vizual mov. Dor de-a ieși din grădina de "inerți". Poate -s vii inerții blajini. Cutremurător! Fără titlu, fără intenție lipit și de real, de ireal.
Hristos a înviat, Irina!
Pe textul:
„***" de Irina Lazar
0 suflu
ContextDacă era mai lung oleacă
Dacă se lua antidepresiv cu alcool
să s-ajungă și la euforie, și la
onirică levitație,
Dacă se explica despre ce lucruri
ori treburi ar fi vorba-n ezitant început,
Dacă nu te imaginam tiză pășind fără halat
după o baie ritualică la munte, în câmpii, la mare, unde-o fi... Cred că eului liric îi plac mult călătoriile, dacă o ia și pe-o frânghie din balcon spre primul pom!
Na, fac și eu versuri șchioape, de etnic jazz prezentator. Îmi place fragmentarismul liric. Să-l intrigi, să-l pui pe cititor să-și închipuie... Nici chiar așa nesimțit ca mine.
Dacă se lua antidepresiv cu alcool
să s-ajungă și la euforie, și la
onirică levitație,
Dacă se explica despre ce lucruri
ori treburi ar fi vorba-n ezitant început,
Dacă nu te imaginam tiză pășind fără halat
după o baie ritualică la munte, în câmpii, la mare, unde-o fi... Cred că eului liric îi plac mult călătoriile, dacă o ia și pe-o frânghie din balcon spre primul pom!
Na, fac și eu versuri șchioape, de etnic jazz prezentator. Îmi place fragmentarismul liric. Să-l intrigi, să-l pui pe cititor să-și închipuie... Nici chiar așa nesimțit ca mine.
Pe textul:
„Antidepresiv pentru alcoolici" de Irina Lazar
0 suflu
ContextBa era musai, de steluță. Există texte despre strigătul descompus în suplicii. Eu găsesc aici ceva și din Max Blecher, și din Hortensia, bine, spre prezent, evoluat. Claustrare, evadare doar în marea artă. Natura (umană) de lângă noi. Cred că ai putere să scrii și ca Stendhal, și ca Balzac, și ca Ștefan Bănulescu cu imaginar campestru străvechi și vânători de dropii în clanuri, morți, îngropări și supraviețuiri ca în "Mistreții erau blânzi". Ai tot ce e necesar să te avânți și spre genul epic, cu toate tehnicile tale narative. Spor, mult spor!
Pe textul:
„Fragmente de jurnal, reale și ireale" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Context