Irina Nechit

Luna pe lacul pantofilor el în cer eu la geam. Zboară cu el biletul la avion viza golul visarea. Lumina de pe fruntea lui respiră adânc trece peste lanțuri de munți. Mi-am uitat

Azi în oraș s-a deschis un hotel patronul lui a vorbit despre tine la cina festivă de la el am primit în dar un stilou de lux acum îți scriu o scrisoare cu stiloul acesta: dragă eternitate mă

Scaunul acesta s-a trezit fără picioare Dulapul a rămas fără oglindă Geamurile au devenit cioburi De sub tapet ies rădăcinile metafizicii O față scăldată în lacrimi se apleacă deasupra

Degețele scumpe degețele nici iarna asta nu scăpați de ghețuș vă lipiți unul de altul zece oscioare chircite într-o pereche de ciorapi românești mai răbdați până traversez strada pușkin și piața

Ceea ce trebuie să-ți spun va rămâne să putrezească în mine după ce îți voi spune cu totul altceva Nu-ți pot spune nimic din ceea ce aș vrea să-ți spun nu vei afla decât lucruri pe care

Acolo vroiam să rămân, în livada de pruni, să nu mai cobor niciodată la vale, unde rana tatălui meu creștea și creștea, adâncă și largă în ea prăbușindu-se toate casele drumurile desfundate,

Carnea limbii atinge carnea de pasăre pumnii se desfac în așteptarea primului cuvânt Fulgul de cenușă trece dintr-un colț al gurii în altul Cine va rupe tăcerea va pierde pariul O plasă

Degețele scumpe degețele nici iarna asta nu scăpați de ghețuș vă lipiți unul de altul zece oscioare chircite într-o pereche de ciorapi românești mai răbdați până traversez strada pușkin și piața

Destinul îmi pare o carte scrisă prost Trebuie s-o citesc până la capăt? De ce te uiți la mine cum îmi spăl oboseala de pe față și nu spui nimic? Mușchiul inimii mele se zbate sub vraja

1. Luminați pe toate părțile cuvântul întuneric veți găsi în el umbrele amanților îmbrățișați în soare scufundați în tăcere duși de valurile Mării Moarte. Deschideți cuvântul ușă intrați în

ce femur lung ce braț încordat ce înghețată mare între degetele tale te-ai legat strâns cu cordonul poalele trenciului coboară spre glezne treci repede prin piața operei ai oase tari nu duci

O minge se rostogolește pe harta lumii paharul cu apă se răstoarnă peste marea egee cărțile zboară în stoluri spre cuvântul care a fost la început Când vei ști cine sunt fracul tău va împinge

Pânzele de păianjen o să le dau într-o parte, copacii o să-i împing spre marginea câmpiei, acolo să se scuture în liniște și ploaia să amestece frunzele galbene cu glod, o să tai aerul cu

diminețile altora fac genuflexiuni se bărbieresc se spală pe dinți își lungesc genele cu rimel taie marmelada ling untul de pe cuțit ies din oglinzi ies în oraș dimineața mea îi întoarce

Ne potrivim pentru că ne împotrivim punctului de vedere al omului greu așezat pe genunchii omului ușor care stă în brațele unei năluci enorme așezate în poala unei năluci foarte mici ne

Nu mă întrebați nimic nu-mi dați mere mulțumesc o să mănânc mărul împreună cu Ciprian deși am o senzație de vomă după ce am alergat pe peron hotărâtă să prind trenul cu orice preț și chiar l-am

mama iese încet din casă încă o mai țin picioarele o duc până la poarta verde abia mai circulă sângele prin tălpile ei e atât de lung drumul sângelui de la inimă până la vârfurile celor

pipăi Alpii cu mâinile albe mai bine ascultați bâzâitul de pe cărare matca viespilor luptă corp la corp cu un gândac la zece dimineața ea deasupra lui el cu picioarele în sus ea îi roade

gloanțe obișnuite alice sfere mici de plumb rostogolindu-se pe podea o halteră de trei kilograme în ungher o pușcă ascunsă după dulap undița nouă pe care ai dat așa de mulți bani cârlige

Mă trezește o pasăre Peste gâtul ei întins cad fulgi Sub ghearele ei se topește gheața Cum e să cânți într-un arbore înzăpezit? De aici din așternut dimineața îmi pare o hartă de

trei ciori se uită în aceeași direcție pe tulpină coboară veverița cu capul în jos o fetiță o ia înaintea bunicii ține pietricele în pumni le lovește una de alta parcul Tivoli răsună de

Încă nu mi-au retezat nici un segment de os nu mi-au tăiat un milimetru din claviculă sau din femur nu mi-au înjumătățit plămânul nu mi-au extirpat nici o bucată de carne primejdioasă trupului meu