Poezie
Pânzele
1 noiembrie seara
1 min lectură·
Mediu
Pânzele de păianjen o să le dau într-o parte,
copacii o să-i împing spre marginea câmpiei,
acolo să se scuture în liniște
și ploaia să amestece frunzele galbene cu glod,
o să tai aerul cu brațele
împrăștiind penele vrăbiilor năpârlite,
o să-mi vâr degetele în ochii ce mă fixează
din toate părțile,
o să sparg bubele îngerilor
care nu mai pot decola de durere,
monumentele și clădirile o să le mut din loc,
o să dau la o parte norii
apoi o să-mi ridic o mână cât mai sus
și așteptând să se lase noaptea
voi prinde cu oglinjoara o rază de speranță
023987
0
SD