Prut

Foarte bine surprins timpul ca un miriapod, pretutindeni si nicaieri, copilul care se plictiseste, generatiile care se plictisesc, dorinta transformarii si acest tren si el asemeni unui miriapod! Versul este parca constituit din tresariri... din clipe traite in capatul extrem, tensionate!

Un gand bun!

o poezie transparenta prin imagini, ca miez al existentei asumata de un eu care ajunge personaj al propriului imaginar.
m-a surprins placut prima si a treia strofa.
placut, desigur.

Doru,
miriapodul pe care l-ai văzut în text inspiră groază, frică, dar și speranța că, trecând de pe un mal pe altul, tot poezie găsim.

Laurențiu Ion,
mă fascinează transparența, visez la poeme prin care să se vadă ca prin are, ca prin sticlă, ca prin diamant.
Mulțumesc frumos pentru ecouri,
feliccitări cu ocazia lui 1 Decembrie, care tot ne uneste, măcar pe calea cuvintelor.
Cu prietenie, tama

plin de imagini care vorbesc de la sine acest text

trecerea prin copilarie-tinerete-batranete si graba permanenta spre a ne transforma reduce, spune Heidegger din apropierea catre Fiinta

in orice
vreau sa ma transform si eu
cand eram mica vroiam sa fiu aragaz

cu drag
Angela

Angela,
multumesc pentru explicarea textului in maniera ta inconfundabilă.
În copilărie chiar ai vrut să te faci aragaz?! Ce mișto.
Eu visam sa am o baghetă magică cu care să transform lucrurile. Ce vis banal.
Te mai aștept cu drag, tama

chiar aragaz vroiam sa fiu. oare de ce?

si cum se numesc raurile din noi?

mai da-mi de citit!
cu drag
angela

e o dragoste pe un anumit mal despartit de lethe sau prut, pe care cei de dincolo au uitat-o. eu unul imi imaginez cu placere, cu pacatul de a fi paseist, o romanie dodoloata.

cu prietenie,
andrei ot tgocna