Irina Nechit

Pereții înalți și-au adus aminte de temelia îngropată în pământ un bărbat scrie: îmi place să văd lacrimi pe umerii tăi lacrimi pe sânii tăi lacrimi pe fesele tale rupte de realitate nu-mi pot

În rapidul murdar mă gândesc la râul Prut la albia lui îngustă și la apa somnolentă în care mama și tata se spală cu săpun. Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia unde tatăl meu ud și

De la zâmbetul neobservat al fătului din pântec începe resemnarea. Copilul va avea gropițe în obraji. Va arunca o piatră la întâmplare și va ucide o rață. Va învăța că mac-mac îl înghite în

Reptile necunoscute intră în vase pline cu apă oameni puternici caută în mări cutia neagră exploziile au loc la puțin timp după decolare oasele se rup atunci când nimeni nu se așteaptă Cum stai

Aș fi putut să accept inelul de aur pe care în secolul douăzeci mi-l băga cineva pe gât metaforic vorbind dar eu am ales pe altcineva și inelul de aur a ajuns până la urmă pe degetul

Mama mea caută o fetiță La lumina zilei o vede alergând prin curte rupând primele vișine coapte scâncind sub gardul viu de trandafiri A trebuit să pierd o oră pentru a găsi acest

el zice că nu mai are nevoie de cuvinte de la bărbie în sus e întuneric pe chipul lui amețit de propriile rotații se oprește în piața pustie se întoarce cu fața spre nord rupe o crizantemă din

Când toată ziua nu reușești să produci decât niște lacrimi, te uiți în gol și observi greșelile arhitecților. Orașul acesta are o cupolă strâmbă, vârful ei începe să te intereseze, au și ei un

Cerul nu apare din nimic mai întâi trebuie să aduci de undeva de la capătul pământului țesături ușoare ca pânza de păianjen sidefuri și perle fără număr șiruri de păsări migratoare, să ai grijă

uite zac pe tavă cu un măr în gură nu mai am măruntaie nu mai am nici dinamită în creier nu-mi flutur coama blondă nu-mi desfac pumnii fierbinți în care îmi țineam ochii ferindu-i de privirile

Buze încălzindu-se cu fum de țigară hulubi zgâriind acoperișul verde parc transformat peste noapte în cimitir de roze anunțuri încleiate strâmb pe case avariate frunze reci făcându-se praf sub

Nu m-au luat la armată nu aveau mitralieră, aruncător de mine sau măcar un pistol și pentru mine nu aveau cizme pentru picioarele mele nici sutien militar pentru sânii mei cum arată un sutien

Ai vrut să dărâmi peretele cu palmele însă piatra și mortarul s-au împotrivit Ai scris pe varul proaspăt mesaje pentru cei de dincolo dar nu ai primit nici un răspuns ai ros fiece literă cu

Te-aș lua cu mine, flu în grădina unde copacii nu îngălbenesc niciodată iarba nu ruginește roua nu se evaporă te-aș lua în poaina de inox fără trunchiuri răpuse de fulgere fără vreascuri și

Stația din fața bisericii urcă în troleibuz strada se încolăcește în jurul roților vitrinele iau metroul magazinele intră în genți piața se face sul în urma polițistului semafoarele se cațără în

Înainte de a se lumina de ziuă verific dacă nu am murit dacă nu am uitat cum se trezește corpul meu o mână se ridică prima o văd fluturându-și degetele scurte banale cu unghii mâncate dar nu

O privire s-a reîntors din cerul urmărit de astrologi venele urcă pe arbori ca niște plante agățătoare hârtia tremură împreună cu degetele tale care scriu: Doamne, ce frig e în casa melcului și