Miliardarul

Super bun finalul. Partea cu libidinosul cu barbie dubla e cam lungita, suna a film de serie B. Ne mai vedem pe aici.

\"nu-mi închipui ce s-ar fi întâmplat cu
albastrul cerului
dacă nu l-aș fi ascuns într-o cameră făcută din oglinzi
migratoare\"
interesantă și suprarealistă, povestea insolită a unui alt-fel-de-a-ti-vinde-sufletul: cred că aici e cheia
\"nu știu ce-a fost cu mine în noaptea
de duminică spre luni
când am acceptat să-i mângâi bărbia dublă
iar el să-mi coase de marginea omoplaților
două aripi de porumbel
spunându-mi că mă angajează în sfârșit
îmi dă un post de înger păzitor\"
Mishu

Ai o greseala, Tamara: \"să-mi coase\". Corect este : \"sa-mi coasa\". Greseala de typo, presupun.:)

Chestia cu eul liric ce se imagineaza pe o tava cu un mar in gura suna putin dizgratios, avand in vedere faptul ca poetul este si de gen feminin. Chestia ma duce cu gandul la un porc, mancat in stilul secolului al XVIII-lea, ceea ce nu e tocmai feeric. dar poate ca si asta a fost ideea: unei duritati excesive sau, poate, a unei ironii mascate.

restul poemului suna bine. Mi-au placut constructiile:
\"cameră făcută din oglinzi
migratoare\"
\"sânge bătrân\"
\"vecinii impaiat\" .

Toate cele bune!

Gelu Koite, M.Sârbu, Dana Mușat,
vă mulțumesc pentru că ați citit și v-ați lăsat impresiile sub poem. Da, e vorba de un alt fel de a-ți vinde sufletul, iar cel cu măr în gură seamănă cu un purcel, deși a a fost înger. Mersi și de observația privind greșeala din verbul \"a coase\" - am corectat. Vă urez un început de primăvară cât mai însorit!

Nu suntem ceea ce vede toată lumea pe tavă... ci ceea ce ascundem, în cazul tău, \"cerul albastru\".

Poem închegat, fluid, dens, final superb.

Primește * o steluță neoficială și jerpelită dintr-o inimă albastră.

Cu citire.