Poezie
Greșelile arhitecților
vârful ei
1 min lectură·
Mediu
Când toată ziua nu reușești să produci decât niște lacrimi,
te uiți în gol
și observi greșelile arhitecților.
Orașul acesta are o cupolă strâmbă,
vârful ei începe să te intereseze,
au și ei un fel de turn inclinat.
Nu vrei să recunoști că ceea ce te chinuie acum e o presimțire
și orice presimțire pare o siluetă de om
care lasă o umbră deșirată pe asflat.
Îți acoperi cu palmele fața răcorită de vânt,
ți-o amintești pe femeia care făcea ffffffff! când auzea de încă o nenorocire
spui și tu ffffffffff! dar încet să nu te auda nimeni.
Studiezi peretele jerpelit pe care întunericul abia așteaptă să-l înghită.
Nu, aici nu e magazinul de pâine –
deasupra ușii scrie Policija.
Porții mari de oxigen îți intră în plămâni,
uneori ieși după o pâine și descoperi o cupolă strâmbă,
oricum ziua trebuie să te miști pentru ca noaptea să ai un somn sănătos.
045.029
0
de altfel si tonul asta e tot o umbra care se tine dupa corpul in mers, o umbra careia i se da voie sa preia din tensiunea negativa si sa o scindeze
nu e nevoie mare de versul 6 [au și ei un fel de turn inclinat]