Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
zvârleau cu pietre după trenuri pe care niciodată nu le prindeau
nu-i vorbă știau să citească dar pe ele
scria câmpulung – bucurești și retur
nu înțelegeau și pace de ce te-ai mai întoarce
din locuri unde niciodată nu ai fost
E riscant spus \"cu iarba între dinți\", dar e ceva atât de realist, încât merge. Eu dacă ies undeva la aer, mereu țin ceva iarbă între dinți, deși știu că e un clișeu poetic îngrozitor.
Cât despre naturalețea scriiturii și natura prezentă în \"Prâslea\", e ceva care dă fiori și înseamnă calitate.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„prâslea cel voinic – eroul / care își râde de frații lui" de Vasile Munteanu
În altă ordine de idei, corectează cuvântul piarde, probabil e pierde.
Pa, tama
Pe textul:
„un cal singur sub stele" de Nicolae Popa
un cal numai copite, numai zăbale și nări,
ros pe din părți până la coaste/oase/albe,
nebărbierit de secole pe ceafă, cu musculițe-n priviri
Poemul e mobilizator, trăsnit, are un nechezat ce îndeamnă la o escapadă în galop. Se află între ludic și crengi proaspete din luna iunie. Probabil, acest cal are vreo legptură cu Pegasul.
Multe versuri în continuare!
Pe textul:
„un cal singur sub stele" de Nicolae Popa
privește-mă
aici se întâmplă ceva
ți-aș scrie despre asta
As vrea detalii despre \"ce se întâmplă aici\", obiecte, anturaj, gesturi, cuvinte concrete, ci nu vorbe spuse la general. Aveți darul de a scrie, dar nu se merită să scrieți despre \"nebunia visătoare a regretului sentimental\". Autodepășiți-vă, depărtați-vă de eu-l dvs. și, privind dintr-o parte, scrieți.
Așa îmi pare, puteți să nu țineți cont de ceea ce vă zic.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„prelung" de Elena Mladinovici
Chiar mă interesează dacă tematica basarabeană mai interesează pe cineva la Green Hours. Să postați aici vreun text despre felul cum a decurs seara cu Starea de urgență.
Multă baftă!
Pe textul:
„Lansare STare dE urgenÞÃ" de Andreea Toma
lumina obscură
ciuntește din chipuri
Și firicelele de aer căzute pe podea
sunt tulburătoare.
Nu trebuie să repetați cuvântul cortină și în final și nu vă referiți la vis și realitate, aceste cuvinte se subînțeleg, aici sună clișeisitc.
Multă poezie în continuare!
Pe textul:
„cortina" de Teodor Dume
suntem gata de cină
sub privirea canceroșilor care se întorc
din piețele pustii, fără reproș,
doar cu sclipirea de nădejde
în somnul transformat într-un fel de plutire
Foarte tare și imaginea pământului ce se comprimă, devenind un punct dureros.
Felicitări pentru poezia aceasta!
Totuși, împletirea de noduri din final, cuvântul nod, este folosit mult și cred că poate fi înlocuit cu altceva.
Pe textul:
„gânduri din chilie" de florin caragiu
Sunt asa de bucurasa ca ati observat!
Ne mai citim si auzim,
cu drag, tama
Pe textul:
„Gard" de Irina Nechit
nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului
M-am blocat la ultimele versuri, prea patetice:
în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
Apoi comparația cu acrobații e cam răsuflată, chiar dacă ei sunt pe afiș, oricum rămân acrobați.
Magnetic, un cititor.
Pe textul:
„nu noapte, spune-i noi" de ștefan ciobanu
Vreau să vă spun să nu mizați pe metafore arbitrare, și ele trebuie să fi legate de realitate. Versuri interesante:
în locul meu se va întrupa
din călimara-lumină
o formă de femeie goală
Ce poeți citiți?
Vă urez baftă!
Pe textul:
„Femeie-oglindă" de Patricia Lidia
Sentimentul că nu mai e nimeni în casă atunci când rămâi doar tu în locuință.
Pe textul:
„addicted" de emilian valeriu pal
Bufnițe, pelicani, foci, păsări ciufulite, molii, pui de rață. Tot felul de vietăți.
Mi-a plăcut mult \"să-mi ascut ciocul de marginea chiuvetei\" și \"ai tras tot aerul după tine\".
Pe textul:
„addicted" de emilian valeriu pal
dar oamenii trăiesc prea mult în jurul altora și prea puțin în jurul lor înșiși
Operați mai mult cu idei, cu enunțuri. Poate că ar fi bine să luați distanță față de cele privite, încât să reușiți chiar să vedeți lucruri pe care alții nu le văd.
Multă baftă!
Pe textul:
„vălul pictat" de Elena Mladinovici
transformarea mamei în copil și invers e unul din cele mai misterioase și tragice procese care i se întâmplă unei femei și care oferă un spectacol teribil, uneori gingaș, ochiului de poet.
Ionela,
aici am încercat să camuflez coșmarul despre cum mamele bătrâne visează în fiecare noapte că își pierd copiii și desprefaptul că pentru o mamă omul matur pe care l-a născut este pe veci un copil. E o sfășiere aici.
Vă mulțumesc frumos pentru ecouri.
Cu drag, tama
Pe textul:
„Fundă pe cap" de Irina Nechit
sunt liniștit, mâinile
se întind noduroase și nimic nu se mai mișcă
iar întunericul e umed, larg, primitor
adorm în aceeași poziție după ce îmi pipăi picioarele
voi merge încă mulți ani, poate doar orașul vechi e mai strivit
de furie, de un vânt puternic ce bate printre coaste
O zi frumoasă!
Pe textul:
„day sleep" de dan mihuț
Pe textul:
„\"Românul s-a născut poet\"" de Sorin Olariu
șopârle gri și galbene și roșii
trec in paradă peste noaptea mea
Mai citim, tama
Pe textul:
„Ea nu ascultă șoptirea mea" de Alina Florica Stasiuc
voi deschide și-ți voi arăta zâmbetu-ți de înger,
pierdut în camera mea de luat vederi
Inimi de fani? Frumos.
Textul totuși e lungit și prea personal, încercați să inventați ceva, nu doar să povestiți despre ce vă doare.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„Rece" de Mirela Predan
poeți care poartă har
în rană, filosofi cu bretele,
exilați, firește, în bar
Pe textul:
„Scrisori de amor dintr-o provincie tristă (VII)" de Ioan Ivașcu
Și mult curaj,
cu stimă, tama
Pe textul:
„Aș fi putut..." de toader paidos
