gânduri din chilie

Florin, poemul m-a prins... am o mare rugaminte... ce spui tu dar sincer, despre aceasta strofa:

\"o făptură care în cădere
s-a prins de o creangă și se roagă,
știind că dacă ramura se rupe
va fi înghițit de abis \"

Cu stima. DDD

Frumoasa poezie. Dar de ce de abis?

Strigarea pe nume, ramele morții, ploaia lui Dumnezeu, toate par din alte timpuri, din poetica secolului trecut. Sunt spuse însă cu atâta putere și originalitate, încât nu te gândești la scriitură, ci te lași convins și fascinat de cuvinte. O strofă zguduitoare:
suntem gata de cină
sub privirea canceroșilor care se întorc
din piețele pustii, fără reproș,
doar cu sclipirea de nădejde
în somnul transformat într-un fel de plutire
Foarte tare și imaginea pământului ce se comprimă, devenind un punct dureros.
Felicitări pentru poezia aceasta!
Totuși, împletirea de noduri din final, cuvântul nod, este folosit mult și cred că poate fi înlocuit cu altceva.

Doru: ce sa zic, e o posibila definitie a monahului, daca imi amintesc bine am intalnit ceva de genul acesta candva printr-un pateric, imaginea mi s-a parut poetica si emblematica. nu am ami acordat, e adevarat, in exprimarea intentionat un pic eliptica, \"faptura\" cu \"inghitit\", pt ca e vorba de faptura-om.
Ramona: pai daca e cadere, e voie sa fie si un mic abis acolo, nu? :) mersi de trecere, ma bucur de revedere
Tamara: ma gandesc ca e bine sa fie mereu noi si vechi. cat despre noduri, eh, am zis sa vad cum e, ca am inceput sa uit :) mersi mult pentru toate