Poezie
reflux
1 min lectură·
Mediu
Ai încă o noapte în jurul trupului. Gleznele înfășate în brusturi
ascultă de un scâncet care contractă spațiul în punctul fix
al mișcării ce înfășoară siluetele străzii.
Gestul e singura contragreutate a luminii
care te părăsește fără să se lase uitată.
Nu posezi frumusețea, nici chiar când lași spre ea
refluxul unei morți limpezi.
Idolii se fărâmă între două glasuri care se recunosc
dincolo de lucrurile familiare. Înveți să primești fără să ceri,
luând cu tine părticele neputrezite din trecut
și cutremurul primului gând la trezire. Uneori nu vorbești
de teamă să nu încremenești odată cu sunetul în proiect.
Renunți la o buclă de fum și linia de sosire îți taie călcâiul
în jumătăți inegale. Lumea se rotește în jurul tău
până ce simți febra dinaintea întâlnirii. Chipul
își pierde o dimensiune în cel iubit cum ar înclina o balanță.
024.006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “reflux.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/1783713/refluxComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SESEsorin ene✓ca o apa ce nu isi schimba temperatura. se adapteaza senzorial si ramane constant. idolii ce se farama mi-au dat vaga impresie a unui gest iconoclast. apoi, o abordare calda, distribuita perceptibil.
0
FCMulțumesc pentru comentariu, trecuie să mărturisesc că modul tău învăluit de a comenta îmi place foarte mult. Merge la esențe fără să decontextueze. Numai o mențiune aș avea, relativ la idolii sfărâmați. Din direcția mea nu se vede ca un gest iconoclast, ci idoloclast, adică iconodul :) în sensul sugerat și la final, pierderea unei dimensiuni indicând modul iconic, aș spune eu, al situării față către față în transparența unei dăruiri. Scuze că m-am apucat să vorbesc despre poezie, nu obișnuiesc de regulă, dar am făcut o mică excepție. Mă bucur mult de vizită.
0