Poezie
nu noapte, spune-i noi
1 min lectură·
Mediu
merg cu tine
ca și când am fi două zale
îți explic că dragostea nu e doar o pilitură de fier
magnetul nu e un dumnezeu implacabil
îți arăt că dacă ai unghiile roase
nu înseamnă că se poate ghici în ele
și nici
drumul până la părinți nu este acul care peticește
o cuvertură veche
știi
pe întuneric trosnitul degetelor nu ajută la depistare
e redundant /și ușor îmi amestec degetele cu ale tale/
e posibil ca peștii ce sar prin apă să știe
de drumul soarelui pe bolta cerească
îl reproduc după putința lor
nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului
iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte
îți spun toate astea
și încă multe altele
în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
semănăm cu doi acrobați
pe un afiș de circ
074.453
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “nu noapte, spune-i noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/1783864/nu-noapte-spune-i-noiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘCeste nevoie de a iesi din noi pentru a vedea adevarata iubire.(a nu se banaliza intelesul cuvantului). multumesc de citire.
stefan
stefan
0
IMai dreptate...in conditiile in care termenul de *noi* cristalizeaza o raportare egotica, limitata la iubire...n-am vrut sa banalizez intelesul cuvantului...ma refeream la cat de departe reusim sa mergem *noi* in noi iubind... caci oare cine altcineva *iubeste* decat noi?...*adevarata* iubire e ca o scara sau ca o multitudine de planuri paralele corespondente tuturor fiintarilor...este *cea* pe care fiecare dintre noi o simte, de fapt daruind-o...aici e un paradox, cred eu...si nu putem vorbi despre iubire decat din interiorul acelei sfere in care noi (fiecare dintre noi) suntem capabili de a simti iubirea...cine-ar putea spune unde este capatul si ce inseamna adevarata iubire?...si totusi EXISTA IUBIRE...cine ar putea sa nege asta?...mie mi-a placut mult textul tau...imi pare rau ca n-am reusit sa ma fac inteleasa...vina imi apartine...multumesc mult!
0
ȘCba am inteles ce ai vrut sa spui, si chiar m-a bucurat spusa ta. am vrut doar sa subliniez sa nu se banalizeze acel cuvant, nu ca l-ai fi folosit tu in acest sens. multumesc de revenire, o apreciez. si daca ti-a placut textul cu atat mai mult:)
stefan
stefan
0
DSDistincție acordată
imi amintesti acum de o compunere pe care am scris-o acu 1000000000000 de ani, stefan..:)
Cuvinte reinventate
\"Motto: te iubesc\"
si acum aici, o fraza din atatea:
\"Din firul viermilor de matase se tes doar doua cuvinte.
Inchide ferestrele din tine, prinde cuvintele acestea ce zburatacesc prin tine, priveste-le bine si o sa intelegi cat de simple biete suflete se cuibaresc in ele, si de ce oamenii ar fi trebuit de la bun inceput sa le reinventeze..
Mai poti insa tine minte, ca eu simt pentru tine cat o lungime de-un brat si un deget, de fir de borangic..\"
ma bucur ca uite, mai exista si oameni care fac adevarata poezie din aceste doua cuvinte..
Linea
Cuvinte reinventate
\"Motto: te iubesc\"
si acum aici, o fraza din atatea:
\"Din firul viermilor de matase se tes doar doua cuvinte.
Inchide ferestrele din tine, prinde cuvintele acestea ce zburatacesc prin tine, priveste-le bine si o sa intelegi cat de simple biete suflete se cuibaresc in ele, si de ce oamenii ar fi trebuit de la bun inceput sa le reinventeze..
Mai poti insa tine minte, ca eu simt pentru tine cat o lungime de-un brat si un deget, de fir de borangic..\"
ma bucur ca uite, mai exista si oameni care fac adevarata poezie din aceste doua cuvinte..
Linea
0
INAm fost atrasă de ludicul textului, de felul cum se alătură dragostea cu pilitura de fier, cu unghiile roase și cu claxonul. Foarte originale versurile:
nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului
M-am blocat la ultimele versuri, prea patetice:
în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
Apoi comparația cu acrobații e cam răsuflată, chiar dacă ei sunt pe afiș, oricum rămân acrobați.
Magnetic, un cititor.
nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului
M-am blocat la ultimele versuri, prea patetice:
în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
Apoi comparația cu acrobații e cam răsuflată, chiar dacă ei sunt pe afiș, oricum rămân acrobați.
Magnetic, un cititor.
0
ȘCdana, imi place textul tau scris acum 100xori ani si ma bucura trecerea ta pe aici cu luminita.
tamara, ai observat bine. chiar si eu am avut retinere sa las poemul cu acel final, nu numai pt ca imaginea cu acrobatii e rasuflata dar si pentru faptul ca chiar eu am mai folosit imaginea cu acrobatii (ce-i drept cu ceva timp in urma)
oricum multumesc de citire.
seara buna
tamara, ai observat bine. chiar si eu am avut retinere sa las poemul cu acel final, nu numai pt ca imaginea cu acrobatii e rasuflata dar si pentru faptul ca chiar eu am mai folosit imaginea cu acrobatii (ce-i drept cu ceva timp in urma)
oricum multumesc de citire.
seara buna
0
\"nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort\"
\"iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte\"
\"hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului\"