Crini

“Viața ta golită de sens”, în care te “scufunzi” ca o “apă fierbinte” cu “crini” veștejiți, își exhibă “durerea” în fața oamenilor sănătoși, însă aceștia râd, persiflează oamenii în care girueta vieții se învârte haotic.
“Aluneci încet spre adâncul” umplut cu “crini”, și “e timpul să înflorești”, pentru ca miresmele tale să acopere pestilențialul și fetidul.

Alunec încet spre adânc, spre mine :) Mă cred și eu un crin, chiar sunt, cine știe...

Când aluneci spre tine, o să dai de un suflet delicat,
la fel ca un crin, dar oricât ar fi de trist crinul îi remarci prezența datorită mirosului puternic dar și frumuseții sale.
El este o prezență regală, chiar în apele de mlaștină.
Mi-a plăcut, mai ales ultimile două versuri.

Și tu ești o prezență plăcută aici :)