Ființa second-hand

Daca renunti la ultima strofa, ar putea fi o poezie buna.
\"aș vrea să ma salvez/Dar dimineața e prea tare.\" imi spune ca raul vine din afara.
Fiinta umana a devenit second - hand fiindca viata a aruncat-o in strada, asta insemnand ca lbertatea ii este permisa cu portia. Daca se intampla asta in democratie, adica in zilele noastre, cand fondurile au devenit, fara alternativa, gri, iar individul are nevoie sa se afle, sa se stie, sa devina (sa se deseneze, adica), si daca el constientizeaza ca nu are scapare, iar oamenii care nu vad invata pe altii sa vada, realizam ca o ducem tare prost. Am putea da vina pe Stalin, sau pe comunisti. Poate e de vina libertatea care nu are marginile tesute cu maracini. Poate sunt de vina eu. Sau chiar tu...

cred ca asa e mai bine (chiar si la virgula s-ar putea renunta):
Pe fonduri gri mă desenez
Lipită-n veci de trotuare
Aș vrea să plec, să ma salvez
Dar dimineața e prea tare.

Am scris aceasta poezie tocmai cu sentimentul acut al lipsei de libertate. Da, ai dreptate. O ducem tare prost. Dar mi-ar placea sa invat din tot ce mi se intampla. Poate cusca devine instructiva, poate mai are fisuri. Dimineata este prea tare pentru ca eu sunt (sau am devenit) o cartita.
Ultima strofa mai trebuie imbunatatita. Nici mie nu-mi plac niste lucruri acolo.

N-am citit ce-au scris cei de deasupra mea. Este cel mai bun text pe care l-am citit pe site in ultimele 10 ore. Subscriu numai pentru textele care-mi plac. Cu bine.

Sugestiile sunt intotdeauna binevenite. Repetarea lui \"as vrea\" subliniaza o stare limita. Aceea a disperarii care ma cuprinde uneori. Desi lipsa acestei repetitii ar fi dat mai multa simetrie textului, prefer, totusi, expresivitatea.
Le multumesc tuturor celor care mi-au citit poezia si au venit cu sugestii sau aprecieri.

Desi nu pot rezona cu starea aceasta, cred ca ai fost destul de expresiva aici. si asta-i poezia.
As zice si eu de repetitia aceea. Ideea ar fi ca, daca vrei sa fii libera in astfel de sublineri, ar trebui sa alegi versul fara rima si ritm. o data ce te-ai incadrat in aceasta forma, e mai bine sa cauti sa o respecti, altfel in final poezia are de suferit.
si as mai zice si de rima \"trotuare\" - \"tare\" care nu merge deloc, si de versul final al strofei a doua care, imi pare mie, este multe prea slab pentru restul poeziei.
Sper sa nu te deranjeze interventia mea, in general ma abtin sa critic daca nu imi place ceva. ;-) Curios, nu? Dar daca vad ceva deosebit, si ar putea fi, in opinia mea, si mai... atunci incerc si eu...
Pe curand, Bianca

Bianca, eu chiar îți mulțumesc pentru observațiile tale. Da, ritmul cam șchioapătă în poezia asta. Trebuia să fiu puțin mai atentă. Când revezi ceva după mult timp, parcă se schimbă puțin perspectiva. Îți dau dreptate ție și lui Tudor. Cu \"dimineața tare\" am vrut să spun ceea ce se regăsește oarecum și în Innuendo. E vorba de \"lumina\" pe care uneori îmi e foarte greu s-o suport. Lumina înseamnă clarificare. Uneori încerc să mă mint pe mine însămi.