cuvintele-mi alunecă dintre gânduri
pe rânduri de gheață nescrise în jos
alergate de groaza-ntâlnirii
cu semnele neștiutoare de întrebare curioase
să afle ce mi-a adus moș nicolae și ce vreau
îl jena zâmbetul de culoarea dorințelor cu
izul semințelor de floarea soarelui
prăjite la focul sufletului condamnat
să fie presărat mereu cu gheață
mărunt măcinată cu prea mare râvnă
prin
fericirea
turbat copil flămând ne mușcă
inima prea ocupată pe tronul din
privirile pierdute-n depărtări cu ceață
și-n oarbe căutări plânse pe urme
de eterne bucurii
în ochi ne sar scântei de
ne sunt ocupate mâinile
lipite de cerul ce-l strivim
în pumni împreunați pe-altare
de pretenții prinse cu lanțurile aurite
ale lăcomiei
încurcate între bucle blonde de îngeri
plângând căi
lacrimile ar trebui scutite
de forța gravitațională
să poată zbura ușoare zmeie legate
cu sforile curcubeului de inimile stăpâne
înălțate doar pentru uscare
printre aripi de colibri și
să nu-mi lăsați începuturi cu praf roz
peste torturi nefirești ce-ntruchipează
raiul neștiut în vreo apropiere
și zâmbetele false lumânări
aprinse-n locul soarelui
lăsați-le goale în neștiutoare
când lacrimile-ți curg din suflet peste zâmbet
ești asemeni picturilor neterminate încă
de-o mână nehotărâtă între firesc și sfânt
lăsate-n ploaia verilor grăbită
de-nviorări neobosite spre
fii muza mea
ajută-mă să construiesc palate
cu dalta inimii sculptate în cuvinte
fapte și trăiri colorate
sau alb-negru ridicate pe alinări
de suflete înaripate
vesele ori supărate dar în
mi-au obosit picioarele sufletului
de la atâta alergat
între râul speranței și marea dezamăgirii
între cădere și ridicare
cer și pământ
adunați-mă din neputință și-nchideți-mă-n mine
de cărbune
bufon pierdut în cuști cu colții-nveninați
glumesc în pași de saltimbanc
pe sârma des ghimpată
întinsă-ntre trecutul dispărut
fără istorie și viitor deasupra hăului
umplut cu murmur de aplauze
se plimba măreață
ploaie răcoroasă de iulie la braț
cu perfectul curcubeu printre castane
căzute și amintiri recente cu zâmbet
nenăscut pe buze
dar salvat în ochii plini
cu licurici de
sorbeam nectar din seva vieții neștiute
spărgeam în zâmbet ignoranța tinereții
tânără dorință roșie
de sânge în trenurile verii alergate
pe căi ferate
ruginite
delfini uriași cu gânduri de
caută-mi clipa existenței în peșteri
de speranțe și râuri visătoare
așteaptă-mă la marginea uitării
cu chipul rumenit în arșița răbdării
privește-mă cu sufletul curat
cum ochii de părinte
te caut fără lumină
printre cuvinte săpate de gânduri
neînțelese
minciuni fără vină
purtându-și blestemul cu zâmbet
curat
îl sorb prin paiul speranței
vicleană amăgire
stăpâna
îngăduie-mi să te privesc o clipă
chiar dacă doar cu ochelari de soare
cum fără teamă floarea soarelui
privește către soare
și nu îți strânge razele topite în dureri
nespuse pietrelor din
din umbra așteptării chinuite cu lungi
popasuri zdrențuite prin anticamera iubirii
cu semne de-ntrebare încovoiate de neputința
vieții ce își doresc doar să trăiască drepte
prin zâmbete și
jinduiesc după plonjări
chiar riscante din lacrimi sărate
în ceruri curate pe raze scurte
de speranță cu ochii clătiți
în curcubeul vieții adevărate
din amintiri să storc cenușa
cu ochii scăldați în lumina păcatului
dulce părea că încearcă un zâmbet
s-alunge strivit între buze
spălate-n săruturi
nebune
căderi de cascade cu aripi de spume
icoane din suflet
eram bătrâni în tinerețea noastră fără margini
și căutam comori de negăsit prin praf străin
împrăștiat de generații visătoare
urlând bezmetici către nopți cu lună plină
nebuni în frumusețea
dansez stingher mereu în ploi
de lacrimi arse ca speranțele neîmplinite
în căutarea razelor de foc
deschizătoarele iubirii sincere
înțelepte precum dorințele copiilor
culegători de fluturi
fără
urcase cu pași de aripi tinere
în autobuzul nepăsător
cum coboară umbra verii peste orașe sufocate
cu ochii prea proaspeți
pentru praf și gălăgie
probabil din stația îngerilor pierduți
căuta un
visa adânc rezemată
de marginea speranței cu mâna
dreaptă atârnată
căzută între flori și în uitare
își zugrăvea pereții vieții cu sărutări
furate tinereții
înmuiate în ceruri cu
gemea surprins în nepăsarea durerii
înghesuit de grele imagini scurse
prin crăpăturile visului
mucegăit de vechime
scuturat de frigurile dinților
scrâșnind
încleștați pe inima
mai lasă-mă o clipă chiar dacă ne-mplinită
în tihna leneviei
sub arșița ochilor tăi
mai taie-mi o felie din timpul
chinurilor tale
în schimb ia-mi toată-eternitatea
îmbată-te cu
