Poezie
ispita
1 min lectură·
Mediu
visa adânc rezemată
de marginea speranței cu mâna
dreaptă atârnată
căzută între flori și în uitare
își zugrăvea pereții vieții cu sărutări
furate tinereții
înmuiate în ceruri cu plăceri
chinuitoare
soarele gelos aproape îi ardea obrazul
prea roșu deja aprins
de flacăra rușinii de-a visa
zâmbetul nebun
de fericire că trăia
nevinovat
o împingea mereu șiret
scăpat
în nemurire
ea îi zâmbea
001415
0