la începutul lui decembrie

„Întrebările neîntrebate” sunt ca misterul nedescoperit, ca nemurirea intuită în credință, ca fericirea pe care n-o vezi, deși stă chiar în fața ta, ca miracolul de a fi pur și simplu, ca ideile neînțelese din umbra gândurilor.
Nu am participat la „goana scrâșnită-ntre dinții sticloși oglindind lăcomii, mândrii, liniștiri mincinoase”, însă am înțeles „amăgirile înghețate” mărind ghețarii deziluziilor, și „sufletele răcite-n așteptări înfrigurate”, când ar trebui să-și urce temperatura de la centrala electrică a iubirii.