Erau doi frați, berbeci cu vână
Ajunși printre ciocoii noi;
Au fost brigadieri la stână
Și-aveau în turmă mii de oi.
Nu spun că se-mpăcau prea bine,
Că nu se pizmuiau deloc…
(Așa-i năravul la
poet cu miza în eden
maximalistul ăstui veac
râvnind să dea ceva peren
mereu îi iese-un sfârâiac
iar umbra lui cu modestie
trăind în vers o sărbătoare
când vrea să scrie vreo prostie
mereu
mă dau în scrânciob cu tine moarte
pe-o foaie veștedă de ziar
de unde-mi rânjește cu litere sparte
articolul meu funerar
moarte moarte cum balansezi
între mine și nemurire
în loc de recviem
Tabloul I
Vama României.
Se aud bătăi în ușă.
CETÃÞEANUL. Domnule vameș, deschide!
VAMEȘUL. Las-o moartă, domnule! Avem întrerupere.
CETÃÞEANUL. Da’ noi avem naștere!
VAMEȘUL.
Un an pe Agonia -
Cel papuas Ion
Curtand babilonia
Ajunse fara(i)on.
P.S.
Timpul petrecut pe web
In zadar nu a trecut,
Dar e cazul sa ma-ntreb:
Ce-am avut si ce-am pierdut?
tu
făclie romantică
la perna
umbrei de-amor
terne
licărind fumegând
rugăciunea iubirii eterne
vine sălbaticul vânt păcătos
cu pletele pălălaie
nu te stinge te rog nu te stinge
nici te
Stă în crâng asinul
Și se tânguiește
Că în astă lume
Nimeni nu-l iubește.
Lăcrimând de milă,
Blândele miori
Vin să îl aline
C-un buchet de flori.
- Iată, dragă frate,
De la noi… Poftim!
-