Vama

Tabloul I Vama României. Se aud bătăi în ușă. CETÃÞEANUL. Domnule vameș, deschide! VAMEȘUL. Las-o moartă, domnule! Avem întrerupere. CETÃÞEANUL. Da’ noi avem naștere! VAMEȘUL. Ce?? CETÃÞEANUL. Îmi naște soția, om bun. Lasă-ne să trecem. VAMEȘUL. Unde naște? CETÃÞEANUL. Pe pod. VAMEȘUL. Pe care pod? CETÃÞEANUL. Pe… „podul de flori”. VAMEȘUL. … de flori?... Copil din flori? CETÃÞEANUL. Pe dracu. În iarbă îl naște… Hai dă-ne drumul, fă-ți o pomană. VAMEȘUL. Mai răbdați, că nu dau turcii. CETÃÞEANUL. Turcii nu mai dau. Dau ai noștri… care se duc după marfă în Turcia. VAMEȘUL. Aveți dolari? CETÃÞEANUL. Nu, lei. VAMEȘUL. Leii să-i dai moașei (îi trântește ușa în nas). CETÃÞEANUL. Moaș-ta pe gheață! Tabloul II Iarăși bătăi în ușă. CETÃÞEANUL. Domnule vameș, dați-mi drumul, că fac moarte de om! VAMEȘUL. Nu cumva mă amenințați? CETÃÞEANUL. Viața pruncului e amenințată… VAMEȘUL. Care prunc? CETÃÞEANUL. Care s-a născut chiar acum. VAMEȘUL. Să fie sănătos! (trântește ușa) CETÃÞEANUL (bătând la ușă). Domnule, fie-ți milă de soție-mea, de copil… Copilul n-are pelinci… Ești om sau nu? VAMEȘUL. Sunt vameș…în exercițiul funcțiunii. CETÃÞEANUL. Îți dau cinci dolari, numai să trecem repede. VAMEȘUL. Așa mai vii de-acasă... Treci.(Intră în buroul vameșului.) Actele, vă rog. CETÃÞEANUL. Poftim. VAMEȘUL (examinându-le). Așa-a-a… Românu… Gheorghe. Gheorghe esti tu, Românu Dochița e dumneaei… Dar al treilea cine-i? CETÃÞEANUL.Care al treilea? VAMEȘUL. Ãsta micul, din basma. CETÃÞEANUL. Păi, e nou-născutul. Încă n-are nume. VAMEȘUL. Nu mă interesează. Actele lui, vă rog. CETÃÞEANUL. Care acte, domnule? De-abia s-o născut, nu vezi?!! VAMEȘUL. Dumneata poți citi?... Iată, aici… (împunge cu degetul regulamentul afișat pe perete). \"Nici un cetățean nu are drteptul să treacă frontiera de stat fără acte în regulă”. Eu te întreb: Copilu-i cetățean? CETÃÞEANUL. Cetățean. VAMEȘUL. Al cărei țări? CETÃÞEANUL. Al Moldovei. Al Republicii Moldova. VAMEȘUL. Ba bine că nu. El s-a născut pe teritoriul vamei noastre, deci e cetățean român. CETÃÞEANUL. Nu, că e din părinți moldoveni. Dacă se năștea în vama turcească, avea să fie turc? VAMEȘUL. Turc. Dacă-mi dădeai nu cinci, dar cincizeci de dolari – deja era cetățean german. CETÃÞEANUL. N-am dolari, domnule. Pe românește-ți spun, n-am! VAMEȘUL. N-ai dolari, n-ai noroc… și rămâi pe loc. (Iese din birou trântind ușa). CETÃÞEANUL. Hai, Dochițo, la ai noștri, că mi-au mai rămas niște bănuți… Tabloul III Vama Republicii Moldova. CETÃÞEANUL (bate la ușă). Domnule vameș, deschide! VAMEȘUL. Ce poftiți? CETÃÞEANUL. Lăsați-ne să trecem înapoi! VAMEȘUL. Actele, vă rog? CETÃÞEANUL. Poftim. VAMEȘUL. Așa-a-a… Românu Gheorghe Ivanovici ești tu… Românu Evdochia e dumneaei. Da\' al treilea cine-i? CETÃÞEANA. Copilul nostru… nou-născutul. VAMEȘUL. Nu mă interesează când s-a născut. Actele lui, vă rog! CETÃÞEANUL. Ce fel de acte, dom’le, dacă de-abia s-o născut?! VAMEȘUL. Când s-a născut? CETÃÞEANUL. Acum o oră (se uită la ceas) și treisprezece minute. VAMEȘUL. Unde? CETÃÞEANUL. Pe pod. VAMEȘUL. Pe care pod? CETÃÞEANUL. Pe… „podul de flori”. VAMEȘUL. Dumneata lasă bancurile. Actele cetățeanului, vă rog! CETÃÞEANA. Da\' înțelege o dată, om bun – n-avem acte! De unde acte? Oare nu-i clar că pruncul s-a născut în vamă, acum câteva clipe! VAMEȘUL. Doamnă, da\' ce te răstești așa la mine? Ai uitat und’ te afli? Cu cine vorbești? Eu sunt pus aici să apăr legea, să apăr hotarul sfânt al Republicii Moldova, stat suveran și independent, înțelegi? De unde ați luat copilul? Unde îl duceți? Ce-ați ascuns în el? Aur?... Briliante?... Droguri?...Deșeuri radioactive??? Las-că vă știu eu pe-ăștea, alde voi… Ieșiți tot amu, cât n-am chemat securitatea! (Le trântește ușa în nas) CETÃÞEANUL. Ce securitate, dom’le? Ce ne speriați cu securitatea? Pe mine nu mă intereseaza securitatea voastră… adică, a noastră…Pe mine mă interesează securitatea copilului meu! Iar pe dumneavoastră nu vă interesează defel. Mă lăsați să trec în țară, ori declar greva foamei! CETÃÞEANA. Chiar așa, Gheorghe. Declarăm greva foamei… Și noi, și copilul…Să știe toată lumea, să scrie toate gazetele de pe glob: „O lăuză și pruncul ei au declarat greva foamei în vama Republicii Moldova!” CETÃÞEANUL. Da, da…și o să scriem la ONU, la UE… și o să chemăm observatori internaționali, căștile albastre!… VAMEȘUL MOLDOVEAN. Domnilor, nici așa să n-o luăm!... De ce, adică, în vama Republicii Moldova? Copilul s-a născut în vama României! VAMEȘUL ROMÂN (apropiindu-se). Stai, frate, că nu ai dreptate. Cetățenii sunt de la voi… Cu pașapoarte de Republica Moldova. VAMEȘUL M. La urma urmei, nici nu contează ce fel de pașapoarte au. Smintiții ăștea vor discredita ambele state românești. VAMEȘUL R. Și ce-i de făcut? CETÃÞEANUL. Simplu ca bună ziua: ne eliberați acte pentru copil. VAMEȘUL M. Cine să vă elibereze? CETÃÞEANA. Nu știu. Treaba voastră, lămuriți-vă voi. Pruncul s-a născut… VAMEȘUL M. …În vama românească CETÃÞEANUL. (către vameșul român). Fiți bun și eliberați-i cetățeanului actele. VAMEȘUL R. Stai, domnule. De unde siguranța asta că e născut pe teritoriul nostru? Cetățenii afirmă că e născut pe pod. Deci, pe linia de demarcație… VAMEȘUL R.. Ba nu, ei au zis: pe „podul de flori”. Iar „podul de flori” nu-i decât o metaforă. Are metafora linie de demarcație? VAMEȘUL R. Lasă, domnule, sofistica. Mai bine mergem să stabilim la fața locului – de care parte a liniei a avut loc… accidentul. VAMEȘUL M. De acord. Să mergem, domnilor. (Cetățenii, urmați de vameși, fac câțiva pași și se opresc.) VAMEȘUL R. (către cetățeană). Aici? CETÃÞEANA. Puțin mai încolo. VAMEȘUL M. (către vameșul român) Ei vezi, te-ai convins: e pe teritoriu vostru! VAMEȘUL R. Ba bine că nu. Iată linia de demarcație… VAMEȘUL M. Asta nu-i linia de demarcație. VAMEȘUL R. Ba este. Uite-te mai atent, se vede bine. (către cetățeană) Vă rog, cetățeană, arătați mai exact locul unde ați născut! CETÃÞEANA. Aici, în locul ista, pot să jur!... Așa ceva nu se uită. VAMEȘUL M. Dacă se poate, mai exact. CETÃÞEANA. Să mă așez? VAMEȘUL R. Bineînțeles. CETÃÞEANA. Să mă culc, Gheorghe? CETÃÞEANUL. Culcă-te, fa, dacă o zis nacealnikul! (Cetățeana se culcă) VAMEȘUL R. (trimfător) Ei vezi?! Capul și mâinile cetățenei au fost pe teritoriul vostru, deci e cetățean al Moldovei. VAMEȘUL M. Ei ba nu! Fiți atent: picioarele sunt pe teritoriul vostru. Prin urmare, pruncul a călcat mai întâi pe pământ românesc. VAMEȘUL R. E moldovean și basta! VAMEȘUL M. E român, fără discuție! VAMEȘUL R. Domnule, ar trebui să ajungem la un numitor comun. Pruncul s-a născut realmente în două state independente… VAMEȘUL M. Stai că am găsit o soluție de compromis: pruncul e român din Republica Moldova. VAMEȘUL R. Din care Moldovă? Moldova românească sau Moldova… moldovenească? VAMEȘUL M. Din Republica Moldova, domnule! VAMEȘUL R. (triumfător). Ce trebuia demonstrat!... Așadar, fiți bun și eliberați-i acte… moldovenești! VAMEȘUL M. Stai, dom’le, că m-am căldărit… M-a luat gura pe dinainte… Am vrut să spun, din Republica Română Moldova. VAMEȘUL R. Ai vrut să zici, din Republica Română Basarabia? VAMEȘUL M. Din Basarabia moldavă. VAMEȘUL R.(iarăși triumfător) Pasărea pre limba ei piere! Deci, eliberează-i acte micului cetățean al Basarabiei moldave! VAMEȘUL R. Românu i-i numele. (către cetățean) Așa îți spune? CETÃÞEANUL. Întocmai, domnule vameș, îmi spune Gheorghe Românu. VAMEȘUL M. (către vameșul român). Să am iertare, dom’le, da pe dumneata cum te cheamă? VAMEȘUL R. Moldoveanu, Gheorghe Moldoveanu. VAMEȘUL M. Moldovean din România? VAMEȘUL R. Român din Moldova! VAMEȘUL M. Din Moldova moldov\'nească? VAMEȘUL R. Din Moldova românească. VAMEȘUL M. Românească? (triumfător, la rândul său) Atunci fă un bine și eliberează-i actele micului cetățean Românu! VAMEȘUL R. Păi, e din părinți moldoveni?! VAMEȘUL M. E român moldovean! VAMEȘUL R. E moldovean român!!! CETÃÞEANA. Da opriți-vă o dată! Ați speriat copilul cu răcnetele voastre… și o făcut treaba mică, mititelu… VAMEȘUL M. și VAMEȘUL R. (sărind ca fripți). Unde? Pe-al cui teritoriu??? CETÃÞEANA. Pe-al UE-ului, pe teritoriul nostru!... L-o pus Gheorghe, pe micu, într-o cască albastră, nu vedeți?... Bariera cade.