moarte tu

Uite ca cele cuvinte despre desteptaciune si talent mi s-au urcat la cap si incep sa ma iau in serios :) dar e lunga calea pana la a putea scrie la fel de frumos si intelept ca tine...si poate ca nu voi reusi niciodata sa o strabat pana la capat...

Andreea, ai uitat s-o pomenești, alături de cele două calități, și pe cea de-a treia - modestia. :)
Mă bucur că ți-a plăcut textul meu, dar nu mai este el chiar atât de... cum zici tu.

...Ca bine zici, cum de mi-o fi scapat aceasta calitate a noastra, de capatai?!:) si din textul de mai sus si transpare, printre alte intelepte constatari...si-un pic de ea...sau tu nu l-ai vazut asa? :)adica textul, ca de el era vorba in ultima propozitie :) si ca sa nu se mai spuna ca ne-abatem de la text...:)

Nici nu se putea, Andreea, să nu vezi tu asta, păi!? N-o luați în serios, domnu\' Diviza, că acuș e epigramistă! Face fițe!...

Cum poți să n-o iei în serios pe Andreea, când ea de departe e cea mai serioasă epigramistă dintre poeții serioși?!... :) Principalul să-i placă ei...postura. :))

Mi-a placut poezia - vad ca te gandesti mult la o anume moarte - impacat doar in aparenta cu ideea sfarsitului - asta pentru ca nu pomenesti aici de vreo renastere spirituala, ci, dimpotriva, de un joc in teritoriul finit al ideii (de dragoste, de nemurire). Dumnezeu stie, daca am inteles ceva din poezia ta, dar m-a atins aerul ei funebru...

intr-adevar, cat de viu poti sa te simti dandu-te intr-un leagan de lemn cu moartea...poate mai viu ca niciodata. este o idee inspirata. totusi... imi proiecteaza o imagine care nu ma inveseleste de loc.

Costin

ELIA
Daca e o obsesie, sa stii ca e doar obsesie poetica. Fireste ca impacarea cu ideea sfarsitului este aparenta, altminteri ar dispare fiorul poetic. Si ceilalti fiori, despre care vorbeste Costin...

COSTIN
Am impresia ca A FI și A NU FI sunt stari deopotriva de relative. De aici si (in)diferenta dintre viata si moarte.

Va multumesc, Elia si Costin, pentru vizita si pentru comentarii.

Cit imi place dansul acesta, Ioane, tu faci ca si moartea sa para un joc, nu doar viata! Ce diviziune eleganta, ritmata, rimata, ce mi-a placut, iata:
\"alături de tine sunt tot mai viu
nu-mi doresc alte alianțe
daca mori tu pentru cine mai scriu
aceste poetice condoleanțe\"
(daca as fi citit acum 7 ani poezia ta, as fi murit de durere... acum iti zimbesc lin si iti cint)
Drag, Ela

imi pare rau nu pot sa afirm aceleasi lucruri
de care s-a vorbit anterior :(
eu nu am simtit adresarea emotionanta catre moarte
in deosebi in strofa a treia
decit doar stari de refugiu consangvinizate intr-o tristete
(amoroasa)
iata tristete ---- da!...
tristete cita vreai :((( ah da si rima si ritm...

DANIELA LUCA
Ela, cantecul tau se aude de la Chisinau. :)
Stiu ca se mai delecteaza coana Moarte. Dar si eu.:)
Iti multumesc pentru... rezonanță. :)

NEAGA VICTOR EMANUEL
Interpretarea ta este oarecum neașteptată. Dar, probabil, și cea mai aproape de adevăr... dacă există unul... special.
Îți mulțumesc pentru sinceritate și...sensibilitate. :)

Draga Ioanule, cintecul meu, tu stii bine, nu este unul de labada, ci unul de dupa tinguire de clopote... Viata prin tristete si un pic dupa aceea. Se aude de departe, nu?
Drag,
Ela

Se aude ecoul tânguirii de clopot. Care-i doar poezie...

La multi ani, Ioane, intru perpetua ciuda a mortii si spre bucuria versului de epigramist.

cu tot binele,
Dana

Mulțumesc, Dana. Mi-ai sugerat o foarte bună idee: să-i dedic cât mai multe epigrame... morții. Poate se sperie și o apucă pe urlați...

Buna idee! Le asteptam! Stii bine cum!
Drag,
Ela

Ar fi parca un joc de cuvinte cu notiunea si personalizata, aici, moarte; imaginile sunt destul de plastice si chiar sentimentul ca Ea ar fi langa tine e realizat in atat de aproape.