declarație de dragoste

Gandirea asta un pic sucita, care tine intins firul sentimentului...:))

Deci sentimentul e coarda, gândirea e săgeata, mâna care trage e destinul, iar arcașul care le manipulează... un sucit. Îți mulțumesc, sunt edificat.

Pardon, am uitat să arborez zâmbetul. Ca să fie întreg tacâmul. :)

P.S. Acum îmi permit chiar să zâmbesc. :)))

Un dar frumos, dacã te-a dezamãgit în timp util, dacã s-a întâmplat dupã zece ani - a fost o rãzbunare!:)

Sper ca muza ce îti inspirã epigramele sã nu ne dezamãgeascã
niciodatã!:)))

Anda

dezamăgindu-mă...
privirea mi-o chemi
zbor înșelat

Curios, am vazut aici o declaratie de dragoste - exact asa cum as fi facut-o eu, daca cineva (nesuferita persoana, pana la un punct) m-ar fi privat de placerea (auto)amagirii. Gandirea sucita sa-mi apartina? :)))

Că bine zici, Anda, muza ideală a epigramistului nu poate fi decât una care te dezamăgește pe mică pe ceas... Adică în timp util. :)) După zece ani?... e deja o răzbunare nu de muză ci de zeiță!
Dar epigramistul e și el om, nu? :)))

Maria (nu vad nici o sucită):

dezamăgindu-mă
mă chemi s-o iau iarăși
de la-nceput
adică
să re-devii
idealul meu -
zbor continuu

Ai văzut tu, Elia, un copil care să se bucure și să-ți mulțumească atunci când îl privezi de o jucărie scumpă... inimii?! :)))

tainic mă chemi
cu rouă
mă mângâi
cu raze în păr
crește o floare

speranță

O dezamăgire cu zâmbetul pe buze. E un pic cinic, dar ce adevărat. Și necesar, câteodată. Hai că devin și eu cântăreț pe aceeași strună.

zbor continuu

aripi-iluzii

dezamăgirea
e un scurt
popas

speranța -
Fata Morgana

Ce-i drept, n-am mai vazut de mult un copil intr-un om mare.:))) Un dar nesperat...:)

Adriane, o dezamăgire simulată face mai mult decât o mie de dezamăgiri adevărate. Nu-i așa?! :)

P.S. Cum de mai reușești să scrii câte un sonet pe zi și atâtea comentarii pe... alte strune? Zău, ești de invidiat!

Pana la urma cuvintele au trtebuit sa semene cu mine si cu lumea...N.Stanescu

Și totuși, cea mai adorabilă jucărie a copilului din omul mare este... Internetul. Te-aș vedea eu pe tine, Elia, ce ai cânta dacă cineva ți l-ar lua! :)) Pe tine și pe toți ceilalțe de pe Agonia... adică pe alde mine! :)))

S-ar putea întâmpla ca de la o vreme să semănăm noi cu cuvintele. Unde-i norocul cela să semănăm cu cuvintele spuse de poeți! (Evident, nu de cei... ultrapostmoderniști.) :)

Să nu te dezamăgească elele, în rest - toate sunt reparabile. Cuvintele le sucești cum vrei.. Ești maestru. La revedere!

Mihai, îți mulțumesc pentru comentariu și, mai ales, pentru urare. Însă vreau să-ți atrag atenția că \"elele\" trebuie scris, corect, \"ielele\". Dar tu ai vrut cu tot dinadinsul să pui punctul pe \"i\"... :)

Iubita lui Ion, femeie
Cu minte cât să-l încapă
Neștiind ce să-i mai deie
La final i-a dat.. o țeapă!

Ioane, am venit si eu cu o intepatura pe aci pe la matale, sper sa nu te superi. Mi-au placut cele cateva cuvinte ale textului tau... mi-au amintit de multe lucruri pe care le-am vazut perindandu-se prin fata ochilor mei ca un caleidoscop din copilarie. De la o vreme sunt tot mai greu de dezamagit :-)
Numai bine!
Bobadil.

Eh, Bobadil, teapa iubitei este... impersonala... mai curand o autoteapa... pe cand tu, acum cateva saptamani, chiar mi-ai dat una personala... Am vrut sa-ti raspund, aveam chiar doua catrene pentru comentarii la... stii tu la ce... Dar m-am razgandit. Si bine am facut. Cred ca tu prea iei lucrurile la propriu. Arta, chiar si cea de trei parale, e un joc - si atunci cand in umbra ei se ascund niste sentimente... Nu-i asa?
Altminteri iti multumesc pentru trecere si pentru cuvintele ne...indiferente. Acum imi permit sa zambesc. :))

Ioane, am avut în vedere nu ființele ireale, mitologice \"ielele\", dar cele reale, pământești, cu care contactăm zilnic.
Îți doresc succese, deoarece ești unul dintre cei inși care pot ține focul aprins în vatra \"Agoniei\". Să ne vedem sănătoși.

foarte frumos poemul. eliberator. dar daca speranta este doar o fata morgana, devine unul trist de-a dreptul. speranta nu trebuie sa fie un miraj, chiar daca niciodata nu poti sti ce s-a intamplat, de fapt, la Messina, atunci...

Mihai, acum, da, am înțeles(sau mă prefac că am înțeles). Da\' eu îmi făceam iuzii că tu faci aluzii! :)))

Ce cuvânt potrivit ai găsit, Ioana! \"Eliberator\". Cu adevărat! După ce ai trăit suprema dezamăgire nu mai ai teamă de nimeni și de nimic.
Și despre speranță ai vorbit ca un Esop. Speranța trebuie să fie o certitudine, de acord. Ceea ce am scris, de data asta la comentarii, nu e decât un cuvânt de efect. Ieftin. Eu nu cred așa. Și în geneal, eu nu sunt de acord cu mine. Decât în foate are cazuri... :))

Nu corectez, ca să nu zică cineva că e un tertip... Și totuși, ultima frază se va citi: \"Decât în foarte rare cazuri...\". Milles pardons!