Ioana Veronica Epure

A... și de ce \"Oglinda și pendulul\"? Am văzut că textul e doar un episod dintr-o serie, dar asta nu îmi răspunde la întrebări.

Nu prea înțeleg care e ideea cu textul ăsta. Adică... unde vrei să ajungi? Dacă ai aduna mai multe astfel de paragrafe și le-ai structura cumva poate i-ai da un sens, dar așa e doar un fragmențel sufocat de figuri de stil-deși plăcute la început, obosesc spre final-pierdut în spațiu. Mă poți lămuri?

Dap, merită steluța. Haios text, dialog cursiv și natural. Cât despre final, nu cred că trebuie să îl schimbi, dar, sunt de acord cu Elia, parcă n-are aceeași forță, așa că poate ar trebui doar conturat mai bine, scos în evidență ceva mai mult. Oricum, a meritat să-l citesc :))

Am stat ceva timp cu textul tău în față și l-am citit de vreo zece ori, cred, și încă mă chinui să îl descifrez.
Mi se pare că poezia asta nu are o structură tocmai unitară... parcă nu prea se leagă ideile între ele. Primul vers, cel cu slash-uri, conține trei verbe la prezent, asta înseamnă succesiune rapidă de acțiuni, dar pe urmă vii cu
\"peste puțin vor veni ploile și ne vor parfuma\", și tot restul strofei e lin și vorbești la timpuul viitor, ești chiar puțin sarcastic, nu știu dacă am perceput eu ce trebuie, dar oricum, restul strofei nu e electrizant cum e anunțat de primul vers.
Pe urmă te întorci la prezent, următoarele două versuri parcă sunt pe același ton cu primul, s-ar putea să fi urmărit chiar alternanța asta... Ultima strofă e bine legată, și parcă pe aceeași linie cu versurile 2-5, de-aia vorbeam de alternanță, nu mi-a plăcut partea cu intestinele, dar asta e oricum o chestie pur subiectivă.
Sunt adunate în poezia asta mai multe abordări care nu prea sunt compatibile, cel puțin așa le văd eu. Dacă am zis bălării, asta e, dar ca de obicei nu pot să mă abțin să nu zic ce cred.

Părerea mea este că textul acesta trebuia să stea mai degrabă la personale. Și cred că i-ar sta mai bine încadrat într-un context mai larg. Așa îmi pare cam sec...

Mi-a plăcut naturalețea cu care e scris acest text, deși, sincer, nu prea l-am putut vedea ca pe un text autonom, ci ca pe un fragment, de aceea nu mi-a spus prea multe. Unele fragmente pot avea valoare de de sine stătătoare, acesta însă nu are un contur suficient de clar. De ce nu postezi întreg textul?

Să îți zic întâi ce nu mi-a sunat bine:
\"durerea
îmi umblă prin măruntaie ca la mă-sa acasă
dau
cu pumnul în masa ăluia
de-ndrăznește să se pună cu mine\"
Da, sunt manifestări ale furiei, tabloul e mai viu, dar exprimarea e banală. Am eu un fix cu chestiile de gen: \"ăla care se pune cu mine\" :P

\"doamne
ia-mi crucea\"
Imaginea e foarte folosită, durerile înseamnă crucea fiecăruia, mult prea dramatic spus.

\"doamne
de nu-i faci ceva să-și bage mințile-n cap\"
Aceeași obiecție ca mai sus, limbajul nu se încadrează în restul poeziei, face ca totul să sune a tânguire de gospodină care încearcă să își facă bărbatul să se lase de băut.

Ce mi-a plăcut: furia vie, care parcă izbucnește din fiecare vers, sunt multe imagini bine construite, \"inima de la ghară la bot\", și finalul. De fapt, întreg poemul mi se pare relativ reușit. Așa zic eu, cel puțin.

Genul ăsta de text e bun de interpretat pe scenă, în genul monologurilor pe care le ținea odată Doru Octavian Dumitru... are câteva părți bune, dar stilul este destul de fumat... chestia cu nevasta care țipă îmi aduce aminte de poantele care începeau cu \"nevastă-mea e atât de grasă că...\". Text ușurel, de citit seara când te doare capul și Dostoievski îți e inaccesibil. Sau pe budă. (Mă scuzi, sper că nu te-am jignit cu asta, nu asta era intenția.)

Dap, subscriu celor spuse mai sus, superbă poezia, mie în schimb mi-a plăcut mai mult penultima strofă decât ultima, mai ales din cauza fluturilor zbătându-se bezmetici să iasă. \"Coastei de drac\" mi se pare oarecum banal spus, mai ales că puțin mai jos apare și raiul (nu prea merge cu dracul), și în plus mi se pare că strică din independența senzațiilor, leagă prea mult femeia din centrul poeziei tale de bărbat. Sunt de acord și că \"subțiratică răsucire iscând bătălii\" face ritmul să se poticnească, dacă sunt lăsate așa una după alta. Dar, lăsând la o parte aceste mici inconveniente, mi-a plăcut.
Ioana

Mă scuzi, nu era vorba de ghilimele, ci de puncte de suspensie, în grabă am gândit una și am scris alta. Nu am avut vreo intenție rea, era oricum doar o părere, aș vrea să o iei exact așa cum este... dacă se poate.

Mersi de trecere, ma bucur mult ca ți-a plăcut, pe aici văd că n-a dat nimeni semne, așa că am presupus că nu-i prea reușită... O să las totuși lunete, fără \"la\", fiindcă \"la lunete\" nu sună tocmai cum trebuie.
Te mai aștept. :)

Faptul că se termină cu virgulă e intenționat sau pur și simplu ți-a scăpat? E cam greu de citit ce ai scris tu aici, poate din cauza formei, dacă ai face-o să arate ca o poezie ar fi mai aerisită, așa mi-au cam zburat ochii printre rânduri. Pare un fragment dintr-un text mai mare copiat aici fiindcă ți-a plăcut ție mai mult. Virgula aia e de vină :)

Nu e rea poezia, dar mi se pare că te cam învârți în jurul cozii fără să spui nimic de fapt. Primele două versuri mi-au plăcut, în strofa a patra cred că ghilimelele nu-și au rostul. A, și finalul parcă e prea pompos pentru a se potrivi cum trebuie cu restul. Nu are același ton.

Poezia asta mi se pare puțin forțată, parcă nu ai subliniat ideea și de-asta nici nu îmi e prea clar unde ai vrut să bați. Cred că ai gândit-o mai mult decât ai simțit-o. Mi-a plăcut totuși partea cu \"metafizica giocondei\".

Se simte o anumită fermitate în ceea ce scrii, nu cred că ești începătoare, sau oricum, ai citit destul de mult. E doar o impresie, dacă nu am nimerit prea bine, iartă-mă. Oricum, mi-a plăcut textul tău, m-a dus cu gândul la \"O mie și una de nopți\", are un farmec al lui. Exprimarea este clară, nu ai repetiții și nici stângăcii în sensul ăsta, ai reușit să mă faci să văd tot ceea ce ai povestit.

Dacă ar fi să repreșez ceva, cred că m-aș lega de o anumită încorsetare a ideilor, ca și a limbajului. Cred că ai imaginație și oricum scrii bine, doar că nu te lași dusă de val. Am simțit o reținere... dar, din nou, e doar o părere.

Voi reveni oricum, aștept texte noi :)

Poezia asta mi-a transmis niște trăiri, ceea ce e bine, presupun, melancolia aia friguroasă e bine redată, până la versul cu statuile căcate de ciori. Acolo ai dat cu bâta în baltă, s-a stricat tot. Nici finalul nu mi-a plăcut, \"pace și jazz\" nu mi se pare reprezentativ pentru ceea ce ai spus deja, ai transmis cu totul altceva în poezie. În plus, e banal rău (tot finalul).

Am citit poezia asta de două ori. Prima oară mi s-a părut profundă. Și chiar e. A doua oară mi s-a părut că ideea care se naște din ea este mult prea evidentă. Contrasul dintre cele 2 planuri, \"ce aș fi putut să fac\" și \"ce fac de fapt\", este prea puternic, țipător chiar, ca o prostituată în biserică sau ca o călugăriță la bară. Este cam singurul lucru pe care îl am de reproșat, fiindcă în rest mi s-a părut ok, liniile sunt trase cu fermitate, contururile accentuate... A, și \"Ștefănel\" ăla e trist rău de tot. Patetic chiar. Cred că trebuia să rămâi la \"Ștefan\". Din aceleași motive ca mai sus.

Nu știu de ce revin, mi se pare că nu merită, mai ales că intenția mea nu a fost nicidecum să împroșc cu noroi... Nu-ți spune nimeni ce să faci, erau doar sugestii de bun simț, cred eu. Apoi, nu m-am legat de semnele de punctuație, m-am legat de diacritice, ceea ce e cu totul altceva. Consider că mi-am argumentat suficient poziția, cu exemple. Unde ai susținut că greșelile îți dau o notă personală? Citește comentariul de mai sus și o să vezi. Eu zic că n-a dat nimeni cu parul pe aici...

Multzam de trecere si de comentariu, dap, are tot felul de paraziți, recunosc. Oricum, nimic din ce postez nu e definitiv, lucrez în permanență textele. Acel \"închide ochii\" e o idee mai veche pe care am lipit-o dintr-un alt text de-al meu, în care se potrivea. Se pare că aici nu ține, ai dreptate.
Te mai aștept :)

Ai construit aici multe imagini frumoase... este însă ciudat amestecul dintre exprimările originale, care, de altfel dau mult farmec poeziei (\"Luna, ca un gandac inabusit in vodka\"), și cele deja ultrasolicitate, cum sunt primul vers și ultimele două, chiar începutul și sfârșitul, la care ar trebui să ai mare grijă. Să știi că greșelile nu dau o notă personală, nu sporesc cu nimic valoarea poeziei, cum susții, pur și simplu îngreunează lectura. Sunt fragmente din care nu am înțeles nimic din cauza lor, în combinație cu lipsa diacriticelor (vezi primele două versuri). Aiurea sună și acel \"singuratica ca-n\"... cacofonia nu are nici o valoare stilistică din câte știu eu.
Sincer, poezia asta ar putea fi superbă dacă ai fi mai atentă la detalii ca astea, mai ales prin faptul că este lipsită de sentimentalisme de duzină care de obicei populează poeziile cu un titlu ca \"dragostea\". De fapt e deja... păcat de paraziții pe care te încăpățânezi să nu îi înlături.